Am o soacră și-o iubesc. Bine, să nu exagerez, mă bucur că e ea. Femeie cu bun simț, știe să stea în banca ei. Își ceartă odrasla atunci când greșește și nu uită niciodată că și ea e mamă de fată. Că și ea e femeie, și femeile sunt stâlpul familiei. Mă critică doar atunci când mă subestimez și îmi dă curaj ori de câte ori este nevoie. Nu uită niciodată să-mi spună că trebuie să mă folosesc de armele feminine, atunci când bărbatul o ia pe arătură. Nu e perfectă, nici eu nu sunt.
De ce ziceam că-mi iubesc soacra? Ah, da! Azi mi-am adus azi aminte de anii în care hoinăream pe forumuri dedicate nurorilor. Ce lume, ce discuții… și ce soacre! Fel și fel de femei, fel și fel de sentimente. Ură blândă, ură puternică, ură distructivă, ură disperată, ură încrâncenată. Specimenele, mereu aceleași. Musai să vă povestesc.
Soacra de modǎ veche
Acest specimen, așa cum spune descrierea, trăiește în apusa-i tinerețe. E capabilă să vină să-ți controleze așternuturile după noaptea nunții. Nu te scapă din ochi o clipă și nu prididește în a-ți da sfaturi despre întreținerea căsniciei. „Bărbatul, mamă, trebuie respectat. Să nu-l întrebi niciodată unde pleacă și când vine. Să nu te iei de el dacă mai bea și el un pahar ca toți bărbații, important e că aduce bani în casă. Să ai grijă, mamă, să fie mâncarea caldă atunci când vine acasă, altfel se va duce la alta și ce ai să te faci mamă, cine te mai ia cu doi copii?”. Nu uită niciodată să-ți povestească cât de greu era pe vremea ei, când nu erau mașini de spălat și nici dero. Și tu, femeie deocheată, te plângi de dimineață până seara! Specimen des întâlnit, acest tip de soacră te poate aduce la disperare și începi să-i mulțumești lui Ion Creangă pentru „Soacra cu trei nurori”.
Soacra în carierǎ
Mereu pe fugă, îmbrăcată la patru ace, niciun fir de păr nelalocul lui. În spatele ei rămâne mereu un miros suav de parfum bun. Unghiile ei, nicidecum mâncate ca ale tale, strălucesc parcă în ciudă. Nu poți să nu te simți în inferioritate lângă o asemenea soacră. Îți aduci aminte că ai fi vrut să fii și tu ca ea. Ai fi fost, dacă nu te-ai fi grăbit să rămâi gravidă la 18 ani. Ai tăi te-au amenințat că te dau afară din casă, dacă nu te măriți cât mai repede. Te-ai măritat, ai făcut și copilul. Ai o viață socială extrem de încărcată: dimineața parc, la prânz nani, după-amiaza parc. Vrei și tu mai mult, dar cui să-i spui? Soacra te sfătuiește să nu fii ca ea. Maică-ta îți amintește că ai un copil și că trebuie să-ți asumi responsabilitățile. Înghiți în sec și trăiești din vise.
Soacra-cloşcǎ
Deși odrasla ei are mai mult de treizeci de ani, soacra nu se resemnează. Îl sună la orice ora din zi și din noapte: ”Ai mâncat puișor? Cum adică o şaorma? Nu vrei să-ți aducă mama un pic de supiţǎ, așa cum îți place ție? Hai să-ți aduc, că a pus mama numai bunătate de carne”. Puișorul, copleșit de atâta dragoste, nu reușește să-i spună nu. Te trezești cu soacra la ușă undeva, pe la ora 21. Îi deschizi și îi faci loc să intre. Pune mândră oala de supă pe masă și se uită chiorâș la tine. Doar ce ai ieșit din baie, miroși bine și arăți ca o bombă sexy gata să-i mănânce copilul. Soțul tău strănutǎ, soacra se albește la față: ”Puiule, ai răcit! Hai să-ți facă mama o frecție cu țuică și să-ți pună niște ciorapei cu oțet în picioare, nu se poate mamă să suferi atât”. Puiul de data asta protestează, dar în cinci minute se trezește în pat, cu juma’ de litru de țuicǎ pe spate. Pe la ora 23 te duci și tu în pat, puișorul sforăie. Miroase a birt, dacă știai lăsai dușul pe mâine. Mâine e o altă zi, vei suna la agenția imobiliară spund că vrei casă pe lună.
Soacra ştie-tot
Știe să croșeteze, știe să facă cele mai fine mâncăruri. Are leac pentru orice boală. Știe să scoată orice pată din haine, chiar și din suflet. Știe să descânte, știe să coasă, știe să calce. Știe câte-n lună și în stele, te știe și pe tine că nu știi să faci nimic. Are grijă să ți-o spună de fiecare dată când te vede și se întreabă necontenit ce a văzut odrasla ei la tine. Nu știe că nu a văzut-o pe ea și tocmai de-aia te-a ales pe tine.
Soacra victimǎ
Are impresia că ești psihologul ei. Gratis, pe deasupra. Te încărcă cu toate problemele ei, îți povestește ce viață grea a avut și cât de greu i-a fost să supraviețuiască. Îi mulțumește lui Dumnezeu că încă mai trăiește. Îți spune că vă are numai pe voi (ce noroc pe capul vostru!). Parcă are nevoie de ceva bănuți, că deh, pensia e mică. Azi așa, mâine așa, la sfârșit de an tragi o linie și înțelegi unde s-au dus banii voștri de vacanță. Sau cei pentru perechea de pantofi care ți-o doreai atât de mult. Pantofii sunt încă în vitrină, cu cât se umplu mai mult de praf, cu atât mai mult strălucesc de îți iau ochii.
Voi ce soacre aveți? Au voie și bărbații să-și descrie soacrele. Pe cele poame-acre… 🙂
Guest post by D. Umi
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
