Politicienii
Ce alt prilej mai bun, după toate eșecurile anterioare, să se arate, încercănați, nerași și gravi, impresionați și solidari cu victimele (lor)? Pregătiți totodată să lupte “bărbătește” cu… nefastele consecințe ale propriilor ori moștenitelor neputințe. Am avut un incendiu cu 200 de victime – 27 de morți și restul spitalizați cu diferite grade de arsuri și intoxicații cu fum și ei se mândresc că au reușit să asigure un număr suficient de ambulanțe și – atenție, prin transfer de la alte unități spitalicești – necesarul de aparate. Dar un cutremur, dar un Cernobîl, dar un război? De la cine mai luăm aparate și, mai ales, cadre medicale?
Jurnaliștii
N-am văzut apetit mai mare pentru tragedii! (Se presupune că noi le-am vrea detaliate până la obscen…) Dar nu ca să le investigheze cu profesionalism cauzele, ci doar ca să umple ecranele telvizoarelor sau pe cele ale computerelor de bălării și să plimbe vinovăția de la stânga la dreapta și înapoi, fără noimă și vreun efect. Nu se pot abține de la senzaționalul ieftin, iar când e vorba de morți, încep să semene cu niște corbi.
Medicii
Bună lumina reflectoarelor pe ei! Da, salvează vieți. Da, își sacrifică familiile, zilele libere, nervii, somnul când sunt urgențe de diferite grade. Da, s-au mobilizat exemplar. Dar ăsta e NORMALUL! Nu e nimic excepțional în faptul că au răspuns când a fost nevoie de ei, oriunde s-ar fi aflat. Eroismul e parte din viața de paramedic sau de urgență. E în fișa postului. Nu i te poți sustrage. Dacă nu simți așa, nu ești în locul potrivit. Cine i-a văzut acum în acțiune trebuie să simtă siguranța, să aibă încrederea că vor avea parte la o adică de aceeași atenție și dedicație indiferent de urgența personală. De ce mai sunt oameni care spun cu obidă: “depindem de ei, dar să n-ajungi la mâna lor!”? Iar noi știm prea bine de ce.
Psihologii
Incredibilă prestația unei invitate, psiholog de meserie, care a găsit de cuviință să-și facă reclamă deșănțată la serviciile ei și ale categoriei profesionale năpăstuite din care face parte. Putea să dea niște sfaturi, să facă voluntariat, dat fiind contextul, dar e atât de inadecvat să te prezinți cu mesajul de felul “distribuiți-mă odată, distribuiți-mă într-un rol principal”.
Comentatorii civili
Bun prilej să se mai dezmorțească lumea și să-și dea cu părerea. Copiii aceia au fost la un concert rock, oameni buni! Și asta nu se pedepsește cu foc! Dar ce noroc pe noi cu social media! Fiindcă în tot răul e și-un bine: așa aflăm cât de rău stăm de fapt și explicația vorbei “speranța moare ultima” – pen’ că ne supraviețuiește.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
