O poveste consistentă, puternică şi înţesată de frământări a fost ecranizată în ceea ce se anunţă a fi un film de excepţie. Mizerabilii lui Hugo au ajuns deja pe marile ecrane ale lumii şi se pregătesc să ne ia şi nouă banii pe bilet, începând cu 25 ianuarie. Oare vor fi bani irosiţi sau investiţi într-o experienţă care să ne dezmorţească mintea?
Pentru început, vă sfătuiesc să vă înarmaţi cu răbdare. Filmul durează 2 ore şi 38 de minute şi este construit sub forma unui musical. Dar ceea ce atrage atenţia, chiar dacă genul nu vă este neapărat pe plac, este faptul că melodiile interpretate de actori au fost filmate „pe viu”, la fel ca într-un spectacol, fără playback. Ceea ce înseamnă că atunci când Anne Hathaway interpretează melodia I dreamed a dream, la fel şi atunci când Russell Crowe cântă cu însufleţire despre revoluţia franceză sau forţa legii, impactul e cu siguranţă unul veritabil. Să ne reamintim povestea, făcând cunoştinţă şi cu distribuţia: Anne o interpretează pe Fantine, mama lui Cosette (rol pentru care le-a avut drept contracandidate pe Kate Winslet, Jessica Biel şi Marion Cotillard), nevoită să îşi vândă părul şi doi dinţi pentru ca fiica ei să fie crescută de familia Thénardier. Fără să ştie că soţii, proprietari ai unui han, au transformat-o pe fiica ei într-o sclavă, bătută şi pusă să muncească la doar 3 ani, Fantine face tot posibilul să îşi susţină copilul. Este însă dată afară de la fabrica în care lucra, când se află că era mamă a unui copil din flori. Proprietarul fabricii era Jean Valjean (interpretat de Hugh Jackman), un fost condamnat la închisoare din cauză că furase o pâine pentru sora lui. Simţindu-se vinovat de situaţia în care a ajuns Fantine, Valjean îi promite femeii bolnave că va avea grijă ca fiica ei să fie în siguranţă. Fantine nu apucă să o vadă pe Cosette înainte să moară, iar Valjean, care trăia sub un nume fals, este nevoit să îşi dezvăluie identitatea în faţa inspectorului Javert (Russell Crowe).
Prins şi condamnat la moarte pentru ascunderea identităţii şi pentru un alt furt minor pe care îl săvârşise după eliberarea din cei 19 ani de detenţie, Valjean reuşeşte să scape din portul în care fusese pus la muncă şi este considerat mort. Ajunge la familia Thénardier (Helena Bonham Carter şi, surprinzător, Sacha Baron Cohen) şi o răscumpără pe Cosette, în ciuda regretului „proprietarului” că a primit prea puţini bani pentru copilă. Valjean şi copila se mută la Paris, unde trăiesc timp de 8 ani, până la izbucnirea revoltei studenţeşti din iunie 1832. Unul dintre studenţi, Marius (Eddie Redmayne), se îndrăgosteşte de frumoasa Cosette, acum o tânără femeie (Amanda Seyfried). Éponine (Samantha Barks), fiica soţilor Thénardier, care sărăciseră după pierderea hanului şi se mutaseră şi ei în apropiere de Paris, este îndrăgostită de Marius şi îl ajută să intre în legătură cu Cosette, ca în final să se sacrifice pentru a-i salva viaţa băiatului. Valjean îl salvează la rândul său pe Marius, prins în focurile bătăliei pe baricadele oraşului, în timp ce Thénardier, a cărui soţie murise în închisoare, reuşeşte să scape basma curată şi să treacă Oceanul, stabilindu-se în Statele Unite.
Povestea este extrem de palpitantă, mai ales dacă aţi citit romanul lui Victor Hugo. Poate că ştiaţi, în acest caz, că scriitorul s-a confruntat cu critici dure din partea lumii literare franceze la publicarea primelor două dintre cele cinci volume ale romanului, în 1862. Flaubert şi Baudelaire s-au numărat printre contestatarii care au considerat că scriitura era departe de măreţie ca formă şi de adevăr, ca substanţă. Cu toate acestea, publicul a fost vrăjit de Mizerabilii, iar cartea a fost tradusă în acelaşi an în engleză, italiană, portugheză şi greacă.
Regizorul Tom Hopper, cel care şi-a pus semnătura şi pe multi-premiatul Discursul Regelui, a reuşit să se ridice la înălţimea aşteptărilor cu producţia lansată de Crăciun. De la costume, până la distribuţia în care aparent doar Crowe nu se potriveşte perfect, totul pare a contribui la un succes meritat. Interpretarea lui Anne, pe care o putem intui din frânturile la care ne permite acces trailer-ul, pare a fi la înălţime, la fel şi cea a lui Jackmann, cu toate că rolul lui Fantine şi expresivitatea puternică a lui Hathaway au fost descrise ca fiind greu de urmărit. De altfel, se pare că întregul film este greoi, Hopper fiind acuzat în câteva rânduri că adaugă o prea mare încărcătură fiecărui cadru. Rezultatul se anunţă însă a fi un film ambiţios, care surpinde tragedia, sacrificiul, oscilarea între extreme morale, lege şi umanitate. Eu, una, abia aştept să îl văd. Dar voi?
Citiţi şi
#10YearChallenge sau uite ce mișto trec anii… pe lângă mine!
Un remake cu make-up – Ocean’s 8/Ocean’s Eight
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
