Mâna dreaptă mângâia paharul gol… puțea a mastică iar manșetele îi duhneau atroce a mahoarcă. Galbenul de pe unghia degetului arătător, trăda tutunul prost pe care’l fuma. Degetele mâinii stângi se jucau pe fața de masă, în vremurile ei bune cadrilată în roșu și alb, interpretând melodia tristă a unui pian dezacordat.
Era târziu și singurul ostpătar al crâșmei lipsită de clienți punea unul după altul scaunele cu picioarele în sus pe mese, pregătindu’se să spele podelele cu petrosin și cu peria de sârmă, corvoadă cotidian nocturnă, înainte de a trage obloanele.
Bărbatul altadată vânos, azi deșirat, ca și tivurile pantalonilor săi altădată albi, ridică două degete, printre care și arătătorul îngălbenit de tutun, iar din gestul lui, era limpede ca mai vroia “încă una mare”.
Ospătarul zâmbi complice, lăsă mătura să cadă pe podea și se îndreptă spre tejgheaua unde trona o sticlă aproape goală.
Prinse cu degetele, precum niște clești de rufe, două pahare zoioase, luă sticla cu mâna cealaltă, apucă dopul cu dinții știrbi, mâncați de bolile sărăciei, îl scuipă peste umăr și se aseză la masa unicului său client.
©Walter Richard Sickert ‘Off to the Pub’ 1911
– Spune’mi maestre. Spune’mi o poveste. Vreau să mă apuce ziua ascultându’ți poveștile.
Bărbatul se ridica ușor, ezitant, luă paharul în mâna dreaptă azvârlind fața de masă, îl puse în dreptul gurii în așa fel încât să’i poată prinde buza cu dinții, își răsturnă capul cu privirea’n sus, puse mâinile la spate ca și cum ar fi fost încătușat, înhiții otrava dintr’o sorbitură, se clătină delicat, își eliberă mâinile, își șterse mustățile cu dosul mânecii obosite a cămășii de poplin, se așeză, privi cu tristețe paharul gol, îl trânti cu gura în jos, semn că băuse destul, șterse cu cotul, ușor vinovat, un strop rătăcit pe lemnul scorojit al mesei și murmură a îndoială de tristețe:
– Chiar vrei să descoperi misterul poveștilor mele ? Chiar vrei ?
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
