Sau nu.
De o săptamână am tot auzit misterioasă şi hard to get.
Din oala cu smântână, raportez. Îmi radiază faţa şi, indiferent de subiectul discuţiilor de oriunde, răspunsul meu este senin şi zâmbitor, de parcă am fi cu toţii la spa, nu ne-am criza pe bugete de sute de mii de euro, pe concepte şi campanii pe care le tratăm subiectiv, de parcă mărcile cu care lucrăm ar fi ale noastre, sau cu ochii în facturile din iarnă, care ne lasă întotdeauna fără suflare măcar pentru 3 secunde de la deschiderea plicului.
Întrebări în jurul meu sunt zeci, sunt şi câteva certitudini (Mary, Miha şi, mai nou, fostul meu soţ care s-a jucat cu contul meu de facebook aseară, că prea aveam un zâmbet larg pe faţă în ultimele zile…), şi cu toţii îmi spun acelaşi lucru. Vorbeşte puţin, prefă-te misterioasa şi distantă, altfel îl pierzi. Hahahaha! Ce să pierd, oameni buni? Sau cum să mă bucur să câştig ceva cu un fals? Uite-mă, dar stai, că nu sunt eu?
Şi cum să fac? Să stau şi să mă bucur în colţul meu de fiecare pas pe care-l face înspre mine, scândură de dreaptă ce-aş fi, nemişcată, ca să nu cumva să-mi observe ridurile fine din jurul ochilor, dintele strâmb pe care mi l-aş scoate singură, dacă aş avea forţă, tunsoarea cu ciobul… Sau nebunia din gânduri şi vorbe, întregul meu fel de-a fi să-l ascund bine şi să-i arăt ce i-ar plăcea să vadă?
Fără să vrem facem asta. Ne arătăm persoanei iubite în toată plinătatea noastră, ca un păun, femei şi bărbaţi, răsfirăm coada cu mii de ochi şi îl orbim cu tot ce avem mai frumos şi mai bun. Ce glumă bună ar fi să luăm pene de la alţi păuni, sau de la raionul de accesorii, să facem coada mai bogată… ! Ca să rămână bietul orb după ce se duce lipiciul şi ne cad penele…
Mă simt că papagalul din poveste, pe marginea balconului, beată de dragoste trag aer în piept şi spun… că le las sufletului de pene şi mă arăt în toata splendoarea mea. Cu toate nebuniile şi frumuseţile mele, cu patimi şi frustrări, cu plusuri şi minusuri. Pentru că, deep inside, ştiu că dacă mă iubeşte aşa cum sunt, lumea întreagă este a noastră, poate pentru totdeauna.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
