Anul acesta, Malala noastră a tuturor femeilor a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru pace, dar Academia Suedeză a decis ca premiul să meargă spre cei care militează pentru eliminarea armelor chimice.
Deh, corb la corb nu-şi scoate ochii. Fabuloasa fundaţie Nobel se bazează pe averea unui fabricant de praf de puşcă – şi el o formă mai puţin malignă de armă chimică. Aşa că aici e o uşoară ironie. Banii din arme care ajung la cei care militează pentru eliminarea măcar a celor chimice.
Însă cred că Malala ar fi trebuit să primească premiul. Chiar dacă nu are o activitate prestigioasă care să fie cunoscută pretutindeni în lume. Chiar dacă nu are (încă) studii înalte şi nu poartă costume impecabile de marcă, ci poartă cu eleganţă veşmântul simplu şi umil al femeilor musulmane din Pakistan. Chiar dacă e doar un copil de 16 ani.
E un copil de 16 ani care nu o să treacă prin viaţă fără să schimbe ceva.
E un copil care ştie ce vrea şi care a preferat să rişte un glonţ decât să-şi îndoaie coloana vertebrală.
E o femeie care doreşte o carte şi un creion ca să poată să îşi viseze responsabil dorinţele de cunoaştere şi să-şi scrie singură destinul.
Vă mai aduceţi aminte de absolventele de liceu care îşi doreau să lucreze la o „traducătorie“? Sau care se visează asistente tv, creaturi aflate doar un pic peste statutul de plantă – nu trebuie udată cu apă, nu are nevoie de soare, în schimb are nevoie de silicoane, de protectori bogaţi, de operaţii chirurgicale care să-i îndepărteze defecte imaginare, de ţoale de firmă şi un număr uriaş de perechi de pantofi, imposibil de purtat pentru o femeie normală, de bijuterii scumpe şi de bolizi cu nume greu de pronunţat – bune doar de efemeride care vieţuiesc, nu sunt.
După părerea mea, feminismul nu prea are de-a face cu activistele Femen. Nu protestând în ţâţele goale împotriva modului consumerist în care eşti tratată vei schimba atitudinea restului lumii. Ci educând lumea să te perceapă ca fiind ceea ce eşti. Cu un creion şi o carte.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
