Despre chestiunea spinoasă a schimbărilor de sex, un material publicat în revista life.ro.
“Mirela şi Lexi formează o familie de mai bine de 13 ani. Mirela este o femeie transgender, iar Lexi este gender fluid. Transgender şi gender fluid sunt doi termeni care caracterizează orientarea de gen.
Mirela s-a născut de genul masculin, aşa au caracterizat-o medicii, după evaluarea fizică, mai exact după ce au văzut că are organe genitale de băiat. Ea nu s-a simţit niciodată băiat şi pe la 4-5 ani, observând că-i place mai mult compania fetiţelor şi că urăşte să se murdărească sau să se joace jocuri de băieţei, a întrebat-o pe mama ei de ce este împinsă de la spate să se comporte ca un băiat. Mama ei i-a răspuns că aşa s-a născut, că are organe genitale de băiat şi că aşa a făcut-o Dumnezeu. Neînţelegând, a pus tot mai multe întrebări deoarece ea se simţea fată, iar curiozitatea ei şi-a primit răsplata: o serie de bătăi şi ameninţări ca să-şi bage minţile în cap. Nici astăzi nu primeşte înţelegere din partea familiei, mama ei aşteptând un miracol de la Dumnezeu care să o „vindece”.
Cu ce te ocupi, în ce domeniu lucrezi?
Sunt expertă în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, activistă pentru drepturile persoanelor LGBT+ (persoane lesbiene, gay/homosexuale, bisexuale, transgender/transsexuale) şi, mai specific, în promovarea drepturilor persoanelor transgender.
Cum defineşti termenul „persoană transgender” în raport cu tine?
Termenul umbrelă pentru persoanele transgender cât şi pentru cele transsexuale este de persoane trans. Persoana transgender este descrisă în literatura ştiinţifică de specialitate din zilele noastre ca o persoană care se află în procesul de tranziţie dintr-un gen în altul. Conceptul de persoană transsexuală se foloseşte mai puţin acum, tocmai pentru că face confuzie între orientarea sexuală şi identitatea de gen, care sunt lucruri total diferite.
(…)
Drama persoanelor trans se referă la contradicţia dintre cum se simt/percep faţă de corpul în care s-au născut. Nu este un moft sau o toană, este o stare permanentă de durere şi suferinţă. (…) Mintea se consideră de un gen şi când observă, în oglindă sau din reacţiile celor din jur, că corpul în care trăieşte nu este ca acel gen şi nu se prezintă aşa cum ar trebui să arate în percepţia sa, ba din contră este complet opus, mintea se sperie, şi provoacă tristeţe, anxietate, chiar depresie. Aceste sentimente pot duce la o durere atât psihică cât şi fizică atât de mare încât persoana simite că viaţa sa este o minciună pe care o trăieşte în fiecare zi. Ajunge să se simtă blocat într-un corp pe care nu l-a ales, care este fundamental greşit în percepţia sa, având elemente definitorii în plus sau în minus care construiesc un ansamblu care nu se potriveşte cu imaginea mintală a sa. În timp durerea creşte şi devine din ce în ce mai greu să fie un membru activ al societăţii, ajunge să nu mai aibă grijă de sine, să-şi urască corpul şi persoana, să nu mai suporte să se mai uite în oglindă la propria persoană, să se izoleze de lume şi să ajungă la suicid. Persoanele transgender au procentul cel mai mare de sinucideri din comunitatea LGBT+. (…)Probabil te întrebi de ce să schimbăm corpul şi nu mintea? Nu este posibil să faci mintea să uite acest lucru, sunt cercetări făcute de-a lungul timpului care mereu au arătat că orice i-ai face creierului şi minţii îşi vor aduce aminte rapid despre durerea disforiei de gen şi aceasta va lovi şi mai puternic. Foarte mult mai ajută să ai o familie care te susţine, şi te înţelege, un psiholog unde să discuţi despre tine, într-un mediu în care să te simţi în siguranţă.”
Citește tot articolul aici: life.ro.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce și-ar adăuga cineva pronumele în semnătură
Bucharest Fashion Film Festival: filme cult, documentare premiate și expoziții
