Am fost săptămâna trecută la un eveniment cu mama, unde ea s-a învrednicit din timp să ne înscrie pe amândouă. Premisele erau că locurile, gratuite fiind, se vor epuiza imediat. Eu, sceptică, dar știți și voi cum e… Mi-a spus, ferm, să ajung la și 45. Am ajuns, ea era, ca orice mamă care se respectă, deja în sală.
Și mi-a fost dat să văd ceva ce nu am văzut niciodată în România la un artist viu: o coadă pe patru rânduri, care se întindea de la Sala Luceafărul, până în bulevardul Brătianu. Oamenii, disciplinați, femei și bărbați, așteptau să intre s-o vadă pe Mirabela Dauer.
Vorbeau cu sfială despre cât de mare vedetă este, iar punctul culminant a fost acela că Mirabela chiar a trecut pe lângă acea coadă ca să intre în sală. Ca un om normal, fără ifose, demnă și zâmbind. Mi-a amintit momentul de acele fotografii cu David Beckham sau Keanu Reeves amestecându-se, anonimi, cu mulțimea. Și am realizat că am subestimat dimensiunea evenimentului la care urmam să particip. Sala arhiplină, s-a stat și pe scări. Din nou, noroc cu mama, care deja ocupase două locuri.
Formatul discuțiilor organizate de Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă sub titlul ‘Seniori de Colecție’ implică mereu întrebările prezentatoarei Mihaela Bîrzilă și răspunsurile invitatului, despre întâmplări din viața sa.
Ei bine, de data aceasta, am fost gratificați cu melodii cântate de invitații Mirabelei și de promisiunea unui concert Raoul si Mirabela Dauer – TE AM PE TINE – pe 22 decembrie 2024, la Palatul Național al Copiilor, din București. Cine au fost invitații? ‘Hora mică’ a Mirabelei: Raoul, componenții trupei Alesis – Alina si Romeo Negoiasa -, dar și fondatoarele Asociației ‘Mirabela Dauer’: Roberta Dumitriu și Katia Cicală. Asociație care pregătește primul eveniment de amploare – gratuit -, în memoria lui Dan Spătaru – cel mai bun prieten al Mirabelei -, pe 8 octombrie, la Chiajna. Evenimentul precede un turneu Mirabela Dauer, primul după mulți, mult prea mulți ani. Și nu doar atât: asociația organizează activități gratuite pentru seniori, plănuind chiar și o discotecă la Chiajna, cu muzica generațiilor, să le spunem… mai experimentate decât noi.
Revenind la discuția de la ‘Luceafărul’, ea a fost despre Omenie și despre gesturile simple care duc la ea.
Eu îmi amintesc din copilăria mea forța pe care o transmitea Mirabela atunci când îi auzeam vocea. Și mai rețin cât de modernă mi-a părut la o emisiune de divertisment, trecută de 50 de ani, cu forme pline, dar cu fustă scurtă, cu volan asimetric, creată de un designer român. Eram adolescentă, erau anii ’90 spre sfârșit, iar eu am zis: ‘WOW!’ Era un mesaj clar despre acceptare și despre bucuria de a-ți trăi viața.
Acum am descoperit săptămâna trecută că, pe lângă forță, are și sensibilitate. A plâns, a râs, și-a amintit. Este un om de cuvânt, un om care își salută ‘hora mică’ pe WhatsApp, dimineața, în cuvinte sau cu o imagine frumoasă. Este un om îndrăgostit de curte mai mult decât de casă, este un om care se uită la seriale turcești. Și este un om bun. Mirabela este un om bun.
Hora a fost şi va rămâne dansul naţional românesc care întruchipează viaţa. Iar titlul acestor rânduri a fost inspirat de cuvintele lui Romeo Negoiasa și exprimă crezul Mirabelei, că orice om ca să existe trebuie să fie însuflețit de acea mână de oameni indispensabili lui. De ‘Hora Mică’.
Nu credeam că am să învăț atât de multe în acea după-amiază obișnuită și nu credeam că am să descopăr un artist complet, modest, care se înclină cu pioșenie la ‘Măria Sa, Publicul’. Și care ne-a repetat să fim bucuroși, că fericiți n-o să fim niciodată. Așa că avem o datorie: să fim bucuroși la fiecare clipă, la fiecare moment, la fiecare întâlnire. Mă bucur că mama mea a insistat să merg. Mă bucur că am ‘întâlnit-o’ pe Mirabela, atât de tânără la 77 de ani. Uneori, este nevoie de astfel de întâlniri cu generațiile din urmă, ca să înțelegem de unde venim și încotro mergem. Chiar dacă inițial nu e clar ce ați putea căuta la astfel de evenimente, încercați să nu le ocoliți! O să vedeți de ce.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Băiatul ăsta trebuie să ajungă la 100 de ani”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
