Oamenii noi din politică. Trecem de la hă-hă-hă și he-he-he la alte forme, sofisticate, de penibil. Totul, firește, pe fondul celei mai pregnante trăsături de caracter a omului politic rrromânesc: imunitatea la ridicol. Minunata lume nouă este, totuși, penibilă în atâtea direcții, să nu ne mărginim la politichie.
Pare un pic nedrept: de parcă doar lumea veche e vai de capul ei. Nu e: nici cea nouă nu e ocolită de viciul imbecilității ridicate la rang de artă de guvernare. Nu mai avem: discernământ, umor, nuanțe. Nu mai avem multe.
De exemplu, comunicarea. Ați observat cum comunică responsabilii de comunicare de la instituțiile publice? Măiculița Domnului și Sfânta Parascheva! Parcă au un dosar cu șină între dinți. Parcă fac munți din rumegușul limbii de lemn. Doamne, apără-ne și păzește-ne de Marcel Vela, acest Petrică Daea mai involuat!
Dar mult îndrăgiții responsabili cu comunicarea din cele corporații? Respectând politicile de brand, disciplinați ca niște birocrați comuniști, trași la rindea, toți cu același vocabular de o sută de cuvinte (nu mai mult de trei silabe cuvântul!), fără să spună nimic din ce nu a fost în prealabil aprobat, ștampilat, reaprobat, pupat toți piața Endependenții.
Cenzura e viața lor, doar că n-au ochi să vadă. Trebuie să facă yoga și terapie și cursuri de mers pe stradă să li deschidă ochiul și să li se deștepte copilul interior.
Aplaudă ca focile, conform, cu marele entuziasm necesar și dacă îi întrebi ceva de la ei din cap se lasă asurzitoare tăcerea. Dar e bine, au bani, consumă, consumul merge neabătut înainte, societatea progresează (lol), stau în bulă și cumpără chestii. Ce drone drăguțe. N-o să fie, deci, nicio pagubă când vin roboții să ne facă ei ʺcomunicareaʺ.
Apoi, presa, draga de ea. Care nu face sluj la stăpân, care nu face aport la securistul proprietar, care nu e asistată de mâna lui Șică, se bate pe burtă cu onor publicul, pe care îl deservește ca un chelner în călduri. Când nu e mut ca o lebădă, câinele de pază e chior de un ochi.
Latră, deci, și el cum poate, cât îl lasă zgarda, la puterea politică, dar dă din coadă după orice os de ros de la companiile private care desigur lasă în urmă doar responsabilitate socială și armate de unicorni de culoare roz.
Cele mai bune prietene ale omului sunt, desigur, băncile, ele trebuie lustruite cu limba, fie ea din nou și de lemn.
Dar lasă că vin tehnologiile (noi și astea!) și ne salvează. O să avem internet și în ultima gaură de canal, să putem să ne uităm 5G la oligofrenia glossy care a ajuns ʺmuzicaʺ din trendul de youtube.
Ce aveți, ce, nu e frumos? Like, dronele, like, bravo, așa, dronele, stați cuminți la locurile voastre.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
