Probabil ai auzit în ultimii ani tot mai multă lume care vorbeşte despre „mindfulness”, tehnica relaxării prin golirea de griji a minţii. Există grupuri în care aceasta este practicată, însă, dacă preferi intimitatea, poţi descărca inclusiv aplicaţii mobile care îţi vor spune ce să faci pentru a atinge starea de echilibru mult dorită. Cu toate că ideea de mindfulness în sine nu pare una dăunătoare, există şi păreri contrare.
Una dintre acestea îi aparţine jurnalistului Jared Lindzon, care a documentat câteva idei despre potenţialul nociv al curentului „mindfulness”.
“Am auzit prima oară de mindfulness în urmă cu aproape cinci ani şi îl aud întruna de atunci. La acel moment, părea doar un trend inofensiv, poate chiar un exerciţiu interesant. M-am hotărât să-l încerc, dar am ajuns la concluzia că nu este de mine. Oricum, niciodată nu am fost genul meditativ.
Cumva, în aceşti 5 ani, mindfulness-ul s-a transformat într-un fel de cult, devenind un subiect aproape inevitabil în discuţiile despre sănătatea mentală şi starea de bine, purtate în special de persoanele care lucrează în industria tech”
Cum practica meditaţiei budiste s-a transformat într-o industrie de miliarde de dolari, aceasta a devenit şi prima soluţie pentru mulţi dintre cei care caută un remediu, fie că este vorba despre depresie sau doar despre câştigarea în greutate. Ştiu că voi fi criticat, cel puţin în anumite cercuri, pentru că vreau să demonstrez de ce nu cred că mindfulness-ul este un leac pentru toate, deşi este vândut astfel.
Chiar dacă practica funcţionează în cazul unora, pentru alţii efectele sunt inexistente, iar îndemnarea spre perseverenţă a acestora din urmă nu va schimba situaţia.
[…]
În esenţă, mindfulness-ul îşi propune să îi înveţe pe practicanţi cum să fie mai conştienţi de ceea ce îi înconjoară şi de circumstanţe, pentru a căpăta mai mult control asupra felului în care procesează toate aceste informaţii şi interacţiuni.
Dar este mindfulness-ul inofensiv?
Se pare că nu toată lumea crede asta. De fapt, unii cercetători indică faptul că lipsa unor studii empirice asupra felului în care este practicat mindfulness-ul poate conduce la înşelarea aşteptărilor practicanţilor.
Citiţi şi Un leac ieftin, eficient şi la îndemână împotriva depresiei
“Problema este că mare parte din această cultură a mindfulness-ului este împotriva ego-ului. Se spune că toate necazurile provin de aici. Or, ideea că ar trebui să-ţi respingi toate impulsurile lăuntrice, pentru mine arată ca o formulă pentru depresie şi anxietate. Când practică mindfulness, oamenii nu mai sunt concentraţi pe nevoile lor, ci pe negarea acestora. Ţi se spune să nu plănuieşti următorul pas, să-ţi opreşti mintea să se gândească la alte lucruri. Cred că tocmai acest crez, că societatea în care trăim este una rea, conduce la depresie şi anxietate. Cultura mindfulness te învaţă să dai vina pe societate, în loc să faci paşii necesari pentru a-ţi satisface nevoile”, spune Loretta Breuning, profesor emerit în management la California State University şi fondator al Inner Mammal Institute.
Ce alternative există la mindfulness?
Aceeaşi profesoară Loretta Breuning spune că mindfulness-ul poate fi înlocuit cu o serie de alte activităţi, care oferă aceeaşi detaşare temporară de problemele zilnice (sport, artă etc), dar fără a încerca să te deconecteze de la propriul ego. Chiar şi meditaţia este acceptată, atâta timp cât se concentrează pe rezolvarea problemelor şi nu pe ignorarea acestora.
“Meditaţia este bună pentru învăţarea tehnicii de izolare a gândurilor şi de concentrare asupra celor care ne macină cel mai des. După ce înţelegi ce îţi provoacă senzaţia de anxietate, treci la o activitate care ajută la eliberarea stresului – muzică, pictat, sport – şi concluzionează cu o soluţie la problema depistată”
Această abordare poate produce aceleaşi rezultate ca mindfulness-ul, însă fără a-ţi antrena creierul să-şi ignore nevoile naturale şi instinctele. Nu spun că practica nu produce efecte benefice pentru mulţi dintre oamenii care au îmbrăţişat-o, ci doar că nu este pentru oricine. Nu este o forţă universală a binelui şi nici singura cale de a obţine aceleaşi rezultate. Aşa că, aţi putea înceta să mi-l mai băgaţi pe gât?”
Tu ce părere ai? Crezi că mindfulness-ul este o practică pozitivă sau ai alege alte metode pentru regăsirea echilibrului interior?
Articolul complet în limba engleză, aici.
Dacă răsfoind presă internațională sau națională (de ce nu?), dați peste articole interesante și credeți că le-ar folosi și altora ceea ce vi s-a părut vouă util, vă rugăm semnalați-ni-le. Poate și cu un scurt rezumat, dacă aveți darul de a face sinteze, poate cu o opinie. Trimiteți, fie doar link ul, fie și rezumatul și sau opinia, pe adresa office@catchy.ro. Mai mulți ochi, mai mulți căutători de calitate, nu poate fi decât mai bine. Vă mulțumim.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
