V-aţi întrebat vreodată de ce anumite persoane ajung modele pentru alţii în materie de nimic? Răspunsul e simplu: pentru că foarte mulţi indivizi n-au nimic în cap. Prin urmare, să-ţi alegi model pe unul care-i la fel ca tine, dar mai evoluat pe scara socială, e o alegere evidentă. Îţi creează iluzia că şi tu poţi ajunge ca el. Chiar dacă nu se va întâmpla în vecii vecilor.
E cazul Mihaelei Rădulescu.
Niciodată nu m-am dumirit de ce se zgâieşte lumea la tanti.
Desigur, în capul ei, ea trece o fiinţă excepţională, deoarece ea este femeie, mamă, fiică, fostă soţie, iubita cuiva, este credincioasă şi creaţă, citeşte cărţi şi aleargă, face abdomene şi selfie-uri, îi plac copiii, animalele şi zacusca, este româncă şi îndrăgostită de această ţară frumoasă, România, este posesoare de cont de facebook şi adeptă a unui stil de viaţă sănătos şi multe alte lucruri la fel de extraordinare ca faptul că eu posed cinci degete la mâna stângă, vizitez mall-ul din cartier şi mănânc ocazional mere.
Dar chiar nu e.
Ce se întâmplă cu viaţa lu’ tanti nu e cu nimic mai special decât ceea ce se întâmplă în vieţile a milioane de femei din România, dar care nu simt nevoia să facă la fel de mult tam-tam.
Şi, totuşi, lumea o găseşte interesantă.
Bine, veţi adăuga, dar mai sunt şi alte chestii care o diferenţiază de restul femeilor “obişnuite”, cum ar fi faptul că este filantroapă, jurnalistă, prezentatoare TV şi scriitoare.
Referitor la actele ei de caritate, am citit undeva că banii primiţi pe nişte articole îi donează unei fundaţii. Bun, şi? Ce-i extraordinar în asta? În afară de faptul că mulţi alţii scriu articole mult mai mişto, în aceleaşi reviste, fără a primi un ban, după mine, gestul ei ar fi cu adevărat excepţional dacă ar dona respectivei fundaţii banii primiţi de la bărbatu-său şi ea ar trăi în Monte Carlo din banii câştigaţi din scris. Atunci, da, m-aş înclina respectuos! Dar să pompezi mii de euro în ţâţe şi să pretinzi că eşti caritabilă fiindcă dai 200 de lei unei fundaţii, bani la care mai şi simţi nevoia să menţionezi că renunţi, e o chestie cel puţin enervantă. Nu de alta, dar milioane de oameni oferă, raportat la sumele pe care le câştigă, echivalentul în bani pe care îi donează tanti, dar nu simt nevoia să amintească în toate ziarele cât sunt de generoşi. O fac şi gata!
Legat de faptul că e scriitoare, ţin să vă spun că şi eu am jucat într-un film, dar nu mă consider a fi actor. Sau, ba da, unul lamentabil. Uneori, o asemenea experienţă e utilă tocmai pentru a-ţi (re)cunoaşte limitele.
Nu e şi cazul de faţă, de acord.
Dacă tanti ar plonja în apă şi în secunda următoare s-ar duce bâldâbâc la fund cu viteza unui pietroi, când ar scoate-o salvamarii la mal, şi-ar trece la CV, alături de calitatea de mamă şi femeie, şi pe cea de “scafandru”. Iar ulterior, întrucât s-ar bălăci fără probleme în piscina pentru copii, ar trage concluzia că este şi înotătoare, poate nu chiar de talia lui Michael Phelps şi Diana Mocanu, dar, în orice caz, una destul de talentată.
Dar nu despre asta am vrut să vă vorbesc. Ci despre viaţa pe care o duce Mihaela în Monaco.
Tot vorbeşte ea cu modestie despre viaţa la Monaco. Spre exemplu, ne anunţă, Alain Delon a luat masa la restaurantul căreia ea îi zice cantină. S-a intersectat deunăzi cu Novak Djokovici în lift. L-a văzut pe prinţul Albert, i-a zărit şi pe Stephanie şi Caroline, a văzut-o şi pe Nicole Scherzinger plimbându-şi căţelul, a văzut şi bogătaşi cu pedigree, a văzut şi cum trăiesc monegascii, a văzut atâţia oameni de calitate că, uneori, până şi ea, o fată obişnuită din Piatra Neamţ, rămâne tâmpă de câte lucruri minunate şi plăcute îi este dat să vadă.
Singurul lucru care mă frapează pe mine, însă, e că niciunul din ăştia pe care îi tot remarcă ea în mod obsesiv, nu o vede pe ea.
Mi-ar fi plăcut mult să citesc în tabloidele franţuzeşti o dare de seamă de la Alain Delon:
“Am văzut-o pe Mihaela Rădulescu ieri. Eram la cantina căreia eu îi spun restaurant când a apărut diva mioritică. Ce apariţie spectaculoasă! Nu i-aş fi dat mai mult de 45-46 de ani. Nu, se vede că face sport şi urmează o dietă strictă. Şi ce abdomen plat are, mon Dieu! Citeam deunăzi în Paris Match c-ar face zece serii a câte 15 ridicări. De cinci ori pe zi. Bă, ej’ prost? Ia uite, şi-acum face push-ups în mijlocul restaurantului! Oh! Câtă determinare la această femeie! Quelle joie de vivre ! Să fi arătat şi Romy Schneider la fel, n-aş mai fi înşelat-o cu Jane Fonda. Oare ce-a fost în capul lu’ Elan, bărbătu-său? Cum să laşi, frăţie, asemenea bucăţică? Am trimis chelnerul la ea c-un mesaj, s-o invit la cină diseară, dar nici nu l-a băgat în seamă. Era ocupată să-i trimită lui Dani Oţil nişte emoticoane cu inimoare pe facebook. Când am realizat că e împreună cu Dani, m-am retras înfrânt. Oţil ţine, totuşi, aproape de unul singur matinalul de la Antenă. Oricât de mare mi-ar fi faima de seducător, e limpede că n-am nicio şansă s-ajung la inima frumoasei doamne monegasce.”
Sau într-un mail al lui Nicole Scherzinger:
“Închipuie-ţi, Lewis (Hamilton, pilotul de formula 1, boyfriendu’ tipei), plimbam ieri chihuahua prin Carlo Monte şi dau peste Răduleasca. Trec pe lângă ea şi-i zic: Bună, Miha! Cum mai stai cu cartea aia la care lucrezi? Că tot Sudul Franţei e pe jar, numai despre asta vorbește! Imaginează-ţi, până şi prinţul Albert m-a întrebat aseară, la un dineu de gală, dacă am vreo idee şi, na, am stat ca muta, că habar n-aveam la ce lucrezi. Despre ce-i, tu, cartea? E ca-n Fifty Shades of Grey? Sau e pe stilul lu’ Paler, mai transcedentală şi metafizică?” Ştii ce mi-a zis, Hami? Stai să vezi! Fuck off, Scherzinger! aşa mi-a zis. Tu nu realizezi că, având numele ăsta ridicol, mi-aminteşti de bărbatu-meu, Schwartzenberg? Şi-abia am divorţat de el! Eu am venit aici ca să uit de trecut şi să-ncep o viaţă nouă şi frumoasă, alături de miliardari decenţi şi binecrescuţi, care nu-şi etalează piţipoancele cum face Hamilton cu tine! Cum merge proiectul meu de carte? Dar asta nu te-ntere’ pe tine, drăguţă, da? Că nici eu nu te-ntreb ce manele mai scoţi tu în America ! Hai, ia-ţi mogâldeaţa din faţa mea şi dispari! Oh, Hami, aşa m-a întristat reacţia ei! Ştii doar cât preţ pun pe opiniile ei din revistele fancy în care publică! Iniţial, ah, mi s-a-nverzit toată faţa tuciurie, dar acum, judecând la rece, îi dau dreptate: chiar sunt o piţipoancă. Mai am mult Coelho şi Cărtărescu de halit pân-ajung o finuţă ca Mihaela !”
S-a întâmplat aşa ceva? Nu. Niciuna din somităţile pe care Miha şi le-a notat cu acribie spre ştiinţa celor rămaşi în ţară nu s-a apucat să dea vreun detaliu presei tabloide de pe meleagurile natale despre întâlnirea cu ea.
Nici Delon, nici Nicole şi nici Djokovici n-am remarcat să fi spus ceva reporterilor despre întâlnirea din lift.
Ok, nu neg că întâmplările relatate n-ar fi reale. Chiar mi se fâlfâie de veridicitatea lor. Dar tot menţionând oamenii simpli, frumoşi, modeşti, cu bun simţ şi mulţi bani pe care are ocazia să-i vadă de la distanţă p-acolo, parc-ar fi una din ţaţele de la mine din cartier care te urmăresc insistent dinapoia perdelelor, iar când vii acasă cu cineva, te privesc pe vizorul uşii până ieşi din raza lor vizuală. Una din acele pensionare care, de dimineaţa până seara, n-are altceva de făcut decât să povestească altor pensionare ce s-a mai petrecut în jurul blocului unde, cu un scaun tras sub fund, s-au pus toate pe croşetat şi trăncăneală.
E o activitate plicticoasă. Şi la fel sunt persoanele care se întreţin cu această activitate. Nu găsesc plăcere în istorisirea acestor non-întâmplări decât ele între ele. Şi poate nici ele. Dar nu ştiu ce altceva să facă.
Drept urmare, zi de zi, cotcodăcesc pe un ton important despre cum ieri la amiază s-a întâmplat nimic şi astăzi, ca să vezi, s-a nimic din nou, deşi a fost un nimic care era chiar un nimic pe lângă alte nimicuri.
Cum ar fi mostra asta din conversaţia de sâmbătă:
-Ehe, dragă – îi zicea tanti Jeni, 67 ani, lu’ tanti Nuţi, 53 –, de-am fi fost şi noi inteligente, frumoase şi confident in ourselves ca Mihaela Rădulescu, acum am fi fost la Cannes şi Felix Baumgartner ne-ar fi adus din spaţiul cosmic praf de stele. Iar la noapte, când am fi intrat în casă, în loc să urcăm cu Rudoiu-n lift, am fi urcat cu Alain Delon. Poate-am fi făcut şi-o şeptică cu el. Chiar, ştii ce-a făcut nesimţitu’ ăsta de Rudoiu?
-Ce, nici ţie nu-ţi zice “Săru’ mâna”?
-Lasă asta, dar alaltăieri a inundat pe vecinu’ de la trei. I-a umplut casa cu apă omului…
-Cu apă caldă sau rece?
-Era fierbinte, fato, că l-a opărit pe toată faţa…
Meanwhile, in Cannes… Mihaela Rădulescu făcea 156 de abdomene, înconjura Cannes-ul de cinci ori, dona 2 litri de sânge, scria patru noi articole şi începea un nou proiect de carte, participa la două baluri de caritate şi se amuza inteligent în compania lui François Hollande, Albert de Monaco, Tom Cruise, George Clooney, Eva Longoria şi Bruce Willis.
Apoi se trezea.
Citiţi şi
„Delon a fost bisexual. Romy Schneider ar fi știut.” O biografie de scandal
Tănticilor şi nenicilor care-şi dau ochii peste cap când aud de Alain Delon
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.