La un moment dat devine prea obositor să interacționezi cu fel și fel de personalități, minți diferite, suflete prea tari, altele prea moi, concepții grele și frenetice, mesaje frapante ascunse în cel mai simplu „Bună ziua!”, răutăți zilnice de-a dreptul gratuite și semințe de scandal împrăștiate pe solul fertil al umanității, ce încolțesc mai repede decât ai pocni din degete.
Încercăm cumva să ne ascundem unii de ceilalți și să scormonim în cap după măștile potrivite atâtor situații în care viața ne târăște ca pe un copil care nu vrea la grădiniță. Cei norocoși își nimeresc masca și uită să o mai dea jos, alții nu au habar că ar exista așa ceva și astfel se formează cu sinceritate niște snobi răsfățați pe care, sincer, i-aș bate numa-n gură.
Dar nu pot să fac asta, pentru că eu m-am format cu sinceritate ca un om cât se poate de calm și de vigilent la snobi răsfățați, care mereu, dar absolut mereu sunt în defensivă și răspund obraznic. Și totuși asta nu înseamnă că nu mă enervez. Sau că nu îmi creează o imensă stare de disconfort un astfel de om.
Dar am învățat să accept pe oricine fix așa cum este. Așa înțeleg eu, așa văd eu lumea:
- Uneori este mai bine să te prefaci că nu înțelegi. Îți dă mai mult spațiu de mișcare chestia asta. Mie așa mi se pare.
- Câteodată e mai bine să ții totul pentru tine. Tot ce e în sufletul tău. Și să lași loc de intepretări. Merită oare cineva să te cunoască pe de-a-ntregul? Mie așa mi se pare.
- Chiar dacă ai 40 de ani, tot e relaxant să asculți The Weeknd. Mie așa mi se pare.
- Când ești trist, nu strică să fii masochist și să asculți o melodie poate mai tristă decât ești tu. E o durere plăcută, care nu-ți face nici bine, dar nici rău. Normal că principiul ăsta nu ți se aplică dacă ești un trist de fel. Și nu mă refer la vreo supărare, ci la snobism obraznic. Mie așa mi se pare.
- Iubirile din liceu nu se compară cu niciun one night stand. Mie așa mi se pare.
- Căștile sunt cea mai minunată invenție. Nu găsesc nimic mai potrivit decât o pereche de căști, atunci când vreau să uit cu ce fel de snob obraznic am avut de-a face într-un moment al zilei oarecare. Important este să sune The Weeknd din ele și totul e cum trebuie să fie, strict într-un moment ca acela. Mie așa mi se pare.
- Cititul este o bună terapie. Nu îmi explic de ce, cum, dar așa este. O carte îți poate fi cea mai bună prietenă, fie ea și de matematică. Mie așa mi se pare.
- Scrisul este cea mai sănătoasă formă de comunicare, iar în ziua de azi, cu atâtea blog-uri peste tot, îmi place să văd oamenii cum comunică ceva altor oameni pe care nici măcar nu-i cunosc. Scrisul este o formă de altruism. Scrisul este prețios. Mie așa mi se pare.
- Iubirea este peste tot deși noi nu o vedem. Chiar și cel mai rău om iubește pe cineva și tocmai de aceea aproape că poți respira iubirea din aer. Oamenii iubesc, mie așa mi se pare.
- Să-ți petreci timpul într-un anticariat este de o mie de ori mai bine decât să mănânci ciocolată. Mie așa mi se pare.
- O cameră fără covor și perdea arată ca o grotă. Și fără cărți. O grotă. Da, chiar și în dormitor sau în bucătărie. În fiecare cameră trebuie covor, perdea și cărți. Mie așa mi se pare.
- Puține sunt persoanele care atunci când ascultă eurodance sau Genius nu simt o frântură de nostalgie. Anii ’90 au fost cei mai frumoși din acest punct de vedere. Pe atunci muzica avea o emoție pe care o simțeam cu toții, indiferent de vârstă sau statut. Vara chiar simțeai că e vară chiar, chiar şi dacă locuiai într-un ghetou de la marginea orașului, când Genius cânta de răsuna cartierul ”e vară afar’, e soare afar’”. Parcă și vedeai cum te bălăcești în mare și te prăjești bine în nisip. Mie așa mi se pare.
- Jennifer Lopez e frumoasă. Mie așa mi se pare.
- Albei-ca-Zăpada nu i-ar fi stat niciodată bine blondă. Mie așa mi se pare.
- Spaniola și chiar portugheza sunt limbi cu pasiune. Mai bine sună Paolo Coelho decât Paul Iepure. Mie așa mi se pare.
- O femeie cu stil știe că nu trebuie să poarte papuci cu puf, UGG cu dresuri și colanţi cu animal print. Mie așa mi se pare.
- Că veni vorba de stil, rochia e cea mai potrivită piesă pentru orice moment al zilei sau al nopții. Rochie la serviciu, rochie la acel eveniment, rochie la plimbare, rochie la prânz. Și pantalon acasă. E cel mai comod. Mie așa mi se pare.
- Chiar dacă mâine-poimâine faci 30 de ani, n-are nimic dacă pijamalele tale sunt cu Minnie Mouse. Pijamalele cu girafe, cățeluși, pisici și alte cele sunt pentru orice vârstă. Chiar și pentru 105 ani. Mie așa mi se pare.
Ție cum ți se pare?
Guest post by Bar Ayeli
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
