Ați citit cu toții știrea că Bucureștiul este pe onorantul loc 3 într-un frumos top al decorațiunilor stradale de Crăciun. A fost făcut de o revistă, iar oamenii ăia din revistă ne-au pus pe podium când au văzut ce strălucire e în micul Paris. Pe primul loc ar fi, cum altfel, marele București, adică Parisul. Am avut ocazia să-l vizitez recent și pot spune în baza ochișorilor mei ce am văzut în termeni de comparație.
În primul rând, nu sunt genul căruia să-i displacă luminițele din București. Spre deosebrie de anii din urmă, pot spune că se vede efortul administrației locale de a-ți lua ochiul. Bucureștiul este ca o explozie de lumină. A bubuit peste tot cu ghirlande, beculețe, luminițe de Crăciun. Deci, mi-a plăcut. Cu ideea asta în cap am aterizat în marele București, aka Paris.
Ce să vă zic? Dezamăgire mare. Fracejii ăștia nu știe să explodeze cu lumini așea ca noi. Francejii ăștia a fost foarte minimaliști și rezervați în a epata. Bre, mă așteptam să găsesc un pătrățoi din ăla luminos, mare undeva pe la Parij. Niciunde, frate. Lăsând gluma la o parte. În Paris decorațiunile erau simple, dar parcă aveau și bun gust. Acum nu vă așteptați de la un jurnalist care scrie despre infrastructură, economie, resurse umane, mașini și asigurări să poată spune de ce e bun gustul. Habar n-am. Cert este că place ochiului. Dar, cel mai important, nu-l orbește. Fiecare stradă are ceva anume. O decorațiune specială. Dar drăguță, pusă discret. Te cucerește fără să te subjuge cu catralioane de kilovolți. Mi-a plăcut mult. Decorațiunile erau personalizate pentru fiecare stradă. Parcă au fost puse de mâini umane, nu de brațe robotizate.
Am încercat să-l înjur un pic pe snobul din mine, dar nu am reușit să-l temperez. A învins și uite ce declară. Este frumoasă încercarea noastră de a ieși în evidență. Să urlăm până în cosmos cu luminile stradale. Dar când vrei să ieși în evidență… sari calul. Ca să-i laud totuși pe ai noștri, pot spune că sunt de departe cele mai frumoase decorațiuni pe care le-am văzut vreodată în București. Dar să ne comparăm cu marele București, aka Paris… Noi rămânem încă la stadiul de micul Paris. Nu că ar fi rău asta.
În București nu scap de impresia că sunt într-o uriașă sufragerie în mijlocul căreia tronează un brad atât de luminos că te roagă vecinii să-l mai scoți din priză noaptea, să nu fie orbiți, să doarmă și ei. Pe de altă parte, dacă am fi concurat la lumeni, unitatea de măsurare a fluxului luminos, cu siguranță îi băteam pe infatuații de franțuji.
Pe Vitalie îl găsiți și pe cojocari.ro.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
