Într-o seară, din link în link, printr-un joc al hazardului am dat de un site unde se vorbea despre actorul Michael Madsen. Cine nu-l știe pe tip? Este unul dintre preferații mei. Și acolo am aflat că scrie poezie, că a publicat mai multe volume, ceea ce contrastează cu imaginea să de dur proiectată pe ecrane. Dar n-am fost extrem de surprins, deoarece totdeauna am avut impresia, pe lângă ce se știe, că e un om sensibil. Am căutat imediat traduceri de-ale poeziilor lui în română. Pauză. Nimic, io, nada. De aceea, am rugat-o pe tânăra poetă Alexandra Mihalcea să traducă ea câteva, ca să putem da bucuria descoperirii mai departe. Are texte foarte bune. Din câte mi-am dat seama, fără a avea acces la opera sa în ansamblu, sunt foarte puține creații la liber pe net, scriitura lui Madsen vine din Charles Bukowski.
SASKO
Omenirea pare să fluiere,
în timp ce Nero cântă la vioară pe deal,
privind și așteptând
aplauze.
Apa e înghețată acum
la malul lacului Ontario.
Pot vedea asta
prin fereastra mea de la York.
Îmi place sunetul trenurilor
venind și plecând din gara
de peste drum;
îmi amintește de Kerouac și Cassidy.
Îmi doresc să pot dormi mai bine,
dar tot mai des mă întorc de pe o parte
pe alta într-un vis nebunesc
despre câinele nostru din L.A.
sărind de pe un acoperiș înalt
și rupându-și toate cele patru picioare.
LACRIMI
Un million de lacrimi pentru 35 de ani.
Mi-o amintesc pe Laura în papucii de hârtie
și rochia de hârtie, când m-am uitat în ochii ei
ea a dispărut și eu am dispărut.
Mi-l amintesc pe tata lovindu-mă peste față
și pe mine căzând pe podea cu lumini strălucitoare
pâlpâindu-mi în cap.
Mi-o amintesc pe mama strecurându-se
în dormitor cu un bărbat pe care nu-l cunoșteam.
Și pe mine trăgându-i-o udei femei de 28,
când eu aveam 13.
Îmi plac c*rvele, știi,
au ceva pur în ele.
Pe ciobănescul nostru sărind afară
pe geamul Plymouth-ului roșu
și bicicleta mea furată.
Îmi amintesc cum mă furișam din apartament
pe scara de incendiu ca să bântui
prin cartier cu David.
Cum furam maşini și ne uitam la fetele
din ferestrele Universității Northwest
urmărindu-le când se masturbau, urmărindu-le
când se f*teau și erau f*tute și se îmbrăcau
și își pieptănau părul.
Cum m-am rostogolit cu un Roadrunner ’68
la 2:00 a.m. m-am dus la închisoare în Arizona
și am auzit că Mark a murit.
Cum am aflat că mama a fost violată
și am un frate
fără niciun semn pe mormânt.
Cum spărgeam benzinării și tăiam
seifuri cu lampa de lipit.
Cum intram în case și furam
tot ce puteam duce.
Mi-l amintesc pe tata ridicând geamul
Dodge-ului maro și plecând
în ziua de Crăciun.
Pe profesoara dintr-a șasea arătându-mă
clasei și spunând
“Ceva nu e în regulă aici.”
Și un tip mare pe care nu-l cunoșteam
scuipându-mă-n față
și scuipatul scurgandu-mi-se pe obraz și bărbie.
Îmi amintesc cum am aflat că sora mea a avut nevoie de mine
și eu n-am fost acolo.
Cum i-am spus primei neveste că m-am culcat
cu alte femei și l-am văzut pe tata
plângând la aeroport în timp ce-mi ținea fiul în brațe.
Cum am spart uşa din spatele casei
și a doua nevastă
a pus să fiu arestat.
Cum am văzut poze cu autopsia lui John Kennedy
la “60 de Minute” și am împușcat un iepure
în Lake Geneva.
Coșmaruri de noapte și de zi și
de orice timp ciopârțind capete de pisici moarte
și strivind broaște cu pietre.
Cum a trebuit să mă c*c de față
cu 22 de bărbați când eram la închisoare.
Și cum am auzit că s-a spânzurat Kenny Fisher.
Ben e mort, Phil e mort
și Marty a ars într-un incendiu.
Cum mi-am pierdut slujba, mi-am pierdut nevasta
mi-am pierdut banii
și mi-am pierdut sufletul.
Cum am tras cocaină pe nas cu C.B.
și am tras cu o armă prin acoperiș
în Ajunul Anului Nou.
Cum am stat singur pe plajă
și mi-am f*tut piciorul
într-un accident de motocicletă.
Am fost împușcat, cusut, explodat, radiat,
drogat, legat, încuiat, f*tut,
ars, înjunghiat, lăsat să lovesc și lovit înapoi.
Singur într-o cameră plină de oameni.
Și singur scriind toate astea.
Un milion de lacrimi pentru 35 de ani.
scrii pe hârtie
pentru că fiecare cuvânt se naște
ca un bebeluș.
Crește la fel ca un copil,
depinzând de cine-l citește.
Nu poți să nu te gândești
la toți oamenii care au pus pixul
pe hârtie. Toate cuvintele
care au ieșit cu sânge și transpirație
și durere și bucurie și iubire și ură
printr-o obosită și minunată tăcere.
Tocmai mi-am ars niște fire de păr
de pe mână cu țigara.
Da, gândește-te la asta.
Mă întreb la ce s-a gândit Ernest
când și-a încărcat arma.
TATA
L-am sunat pe tata pe 25 septembrie.
Mi-a spus
că a fost la pescuit și a prins o știucă de 18 inchi
și a stat la un hotel vechi construit prin 1890.
Mi-a spus
că și-a amintit
ziua
în care m-am născut
cu un umăr rupt și doi ochi negri.
I-am spus
că-l iubesc
și când am auzit tonul
m-am bucurat că a prins știuca aia.
ADIO
Prima dată când am făcut sex
cu o femeie
aveam 13 ani.
O chema Jackie.
Mi-a spus că ea avea 28.
Nu m-a f*tut
doar pe mine,
ci și pe toți prietenii mei.
Bineînțeles că eu
îi adusesem acolo,
dar numai pentru că
nu m-au crezut.
Și toți aveam nevoie
să ne-o tragem, știi.
Jeff, Danny, Tim, David
toți și-au luat Coca-Cola
așteptând-o pe Jackie
în holul alb.
Era măritată și ne-a spus,
așa că am așteptat într-o zi
și l-am urmărit
pe bărbat-su când a venit acasă,
s-a dat jos din mașină
și a mers pe alee.
El a văzut doar 5 băieți
așezați pe acoperișul
clădirii, uitându-se
la el cum se clătina.
Tristul pom de Crăciun,
vasele murdare din chiuvetă,
lenjeria lui Jackie
și casetofonul stricat.
Familia Flinstone la TV
în timp ce noi îi sugeam țâțele
și ea ne lua
unul după altul.
Am auzit că se mută
și ne-am uitat de pe acoperiș
cum au încărcat U-Haul-ul
într-un final plecând.
ea s-a uitat înapoi în sus
și ne-a făcut cu mâna.
Citiţi şi
Rutina adusă la rang de artă – Perfect Days
Oliver Sacks, fermecător și instructiv – Fluviul conștiinței (zece eseuri)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
