– Interviu cu pictorul Michael Lassel –
Chevalier des lettres, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Deschiderea Expoziţiei “Analoge Welten“ a pictorului Michael Lassel pe data de 6 octombrie 2015, în cadrul inaugurării noului sediu al Institutului Cultural Român în centrul Berlinului, s-a bucurat de mult succes, de o prezentare minuţioasă a artei domniei sale şi de numeroşi vizitatori foarte atenţi.
Pictorul Michael Lassel, © Oana Popa /Prin curtoazia Michael Lassel şi a Institutului Cultural Român
Printre prieteni şi vizitatori la Institutul Cultural Român în Berlin, © Oana Popa /Prin curtoazia Michael Lassel şi a Institutului Cultural Român
Descoperirea lucrărilor maestrului Michael Lassel este echivalentă cu bucuria culegerii unor fructe îndelung aşteptate. Ȋn acelaşi timp, este o experienţă a tot ceea ce “există cu adevărat”, “e desăvârşit” şi “e ales”. M-am simţit foarte mândră că acest pictor contemporan s-a născut şi a studiat în România.
Intermundi, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Doar ce terminasem de recitit “Duveen” de S.N. Behrman. Ȋntrucât Sir Joseph Duveen achiziţiona cele mai valoroase picturi pentru a le vinde clienţilor săi puternici şi bogaţi, precum bancherul Morgan şi industriaşul Frick, am început să îmi imaginez plăcerea pe care Duveen ar fi resimţit-o fermecându-i pe interlocutorii săi atunci când le-ar fi explicat tehnica Trompe l’Oeil din perspectiva modernă şi unică a lui Michael Lassel.
Michael Lassel nu e cel care manipulează realitatea; dimpotrivă, el desenează forme şi obiecte cu cea mai fină acurateţe, a revelat Prof. Carl Michael Hofbauer Santos de Almeida cu ocazia discursului inaugural la o expoziţie a pictorului din 2008. Lui Duveen i-ar fi plăcut extraordinar de mult să fie martorul trezirii la viaţă a noi realităţi şi percepţii în ochii privitorilor.
Der Glücksbringer, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Invitat să expună la British Museum în Londra în 2008 – 2009, Michael Lassel a fost singurul pictor prezent cu lucrări contemporane la expoziţia “Babylon – Myth and Reality” alături de creaţii celebre anterioare secolului al XIX-lea. Picturile sale au făcut parte din expoziţii organizate în Germania, Paris, Tokyo, Geneva, Bruxelles, New York și Miami.
Michael Lassel e printre puţinii artişti care au trăit şi pot povesti despre intimitatea şi sacrul rarisimei relaţii discipol- maestru, într-o formă care îmbogăţeşte prin împărtăşirea unor pasiuni artistice comune: relaţia dintre domnia sa, pictorul român Corneliu Baba şi Vechii Maeştri.
Kolloquium, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Ȋntre 6 octombrie şi 6 noiembrie 2015, Expoziţia “Lumi Analoge” organizată la Berlin de Institutul Cultural Român împreună cu Tiny Griffon Gallery este o invitaţie pentru a experimenta relaţia noastră cu realitatea şi cu imaginaţia în acelaşi timp, autenticitatea unui trecut încă viguros, dragostea pentru bani, precum şi idei şi ambianţe care ne seduc în fiecare zi în realitatea lumii noastre moderne.
Michael Lassel, despre care se spune că rezervă spaţiu pentru autoportret în lucrările sale, aşa cum Alfred Hitchkock avea scurte apariţii în propriile filme, ne va oferi mijloacele pentru a crea noi realităţi.
Tineri iubitori de artă, © Oana Popa /Prin curtoazia Michael Lassel şi a Institutului Cultural Român
Roxana-Florina Popa: Văzând lucrările dumneavoastră pentru prima dată la Consulatul General al României din München, m-am gândit la Rembrandt şi la pictura flamandă. Sunteţi născut în România, într-o familie germană şi aţi fost inspirat de un curent artistic francez. Cum se explică afinitatea dumneavoastră pentru pictura flamandă?
Michael Lassel: Coroana cea mare a picturii o poartă Rubens. Mulţi se gândesc la Rembrandt, dar eu mă văd Rubensian. Pentru mine, Rubens este reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ în arta picturii. El e cel ce defineşte sufletul picturii.
Lucrările mele nu arată atât de mult a Rubens, cu excepţia perspectivei şi a abordării pe care le aplic. M-am specializat până la rafinament în arta lui Rubens. Ştiu exact ce a pictat el în diferite lucrări şi ce s-a pictat în atelierul Iui. A fost singurul care a pictat pielea aşa cum e ea. A pictat atâtea detalii complexe pentru plăcerea vederii: privirea simţită e diferită de privirea privită.
Am lucrat toată viaţa cu simţul vederii. Instrumente ajutătoare ca literatura, muzica, filosofia şi celelalte simţuri desăvârşesc o personalitate. Am rămas fidel muncii mele aşa cum tatăl meu, cizmar fiind, se concentra pe calapod.
Michael Lassel cu Dr. Kuno Schumacher, © Oana Popa /Prin curtoazia Michael Lassel şi a Institutului Cultural Român
RFP: Vă inspiraţi din pictura secolelor XVII– XVIII. Ce mesaje au aceste secole pentru arta de a trăi şi arta de fi din zilele noastre?
ML: Din perspectiva timpurilor de azi, aceste secole par atât de pline de viaţă, iar sufletele noastre atât de uscate. Poţi avea această impresie doar ascultând muzica lui Beethoven sau citind bogatul limbaj al lui Balzac. Montaigne ne-a învăţat deja atâtea lucruri.
Privind cu umor, omul poate fi definit ca fiinţa umană cu cap, inimă şi ficat. Cineva care gândeşte numai cu capul mi se pare straniu. Fiinţa umană e un summum al multor forme de existenţă şi dezvoltare. Fiecare fiinţă umană are un subconştient care este atât de individual şi nu poate fi schimbat. Ne putem hrăni foarte mult din subconştient. Trebuie să avem încredere în noi înşine şi pe baza acestei încrederi, să creăm. Această sursă se află în orice om.
Intenţia mea nu este de a evada în secolele XVII – XVIII. Vreau să mă afirm aici şi acum. Vreau să contribui cu ceva nou. Ȋmi place să văd un om în integralitatea sa, la fel cum pot mirosi întregul parfum al unei flori. Astfel, pot lua pe cineva aşa cum e şi îi pot preţui viaţa.
Stillleben mit Arkaden, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
RFP: Ce v-a fascinat astfel încât să vă alăturaţi curentului Trompe l’œil/Réalité? Mai erau şi alte curente paralele în pictura contemporană la momentul deciziei dumneavoastră?
ML: La doi ani după ce am ajuns în Germania, am participat la Salon d’Automne organizat la Grand Palais la Paris. Era o dorinţă care mi s-a împlinit ca prin vis.
Erau multe secţiuni ce prezentau forme variate de artă modernă: suprarealism, artă naivă, la Séconde Realité, Trompe l’oeil. Era 1988 şi luam contact pentru prima dată cu acest curent artistic. Am fost cu totul impresionat. M-am rugat lui Dumnezeu să rămân în viaţă pentru a putea picta în această manieră.
Am fost fascinat de această minciună care este adevăr în egală măsură. M-am simţit complet regenerat. M-am născut a doua oară când am văzut-o. Aşteptam ceva demult şi nu ştiam ce: ceva care să mă redefinească, unde să mă pot simţi acasă şi datorită căruia să-mi vină idei din abundenţă.
Am început să cumpăr cărţi despre vechiul Trompe l’oeil şi să învăţ. De asemenea, l-am cunoscut pe marele maestru, Jacques Poirier, de care l-am admirat enorm. L-am văzut ca Dumnezeu şi Papă pe Pământ, în acelaşi timp. L-am întâlnit imediat, am discutat şi am lucrat cu el mult timp. Aceasta a fost legătura care îmi lipsea. Sunt atât de norocos că l-am întâlnit pe acest maestru şi că m-am maturizat în lumea lui. Pentru mine n-a fost Occident, ci pur şi simplu accident: libertatea sufletului meu, inspiraţia mea.
RFP: Cum selectaţi protagoniştii pentru scena picturilor dumneavoastră?
ML: Sunt foarte multe criterii. Pe măsură ce îţi dai seama de ceea ce cunosc şi sunt conştienţi alţi artişti, devii un concurent. Să ai aceleaşi elemente ca ceilalţi pictori e o problemă. Pe lângă o manieră de ilustrare diferită, e nevoie şi de elemente mai puţin folosite de alţii. Când nu ştiu ce să fac, prefer să mă plimb în pădure sau să fac altceva decât să pictez ceva ce nu mă reprezintă. Sunt un bonhomme cu ceilalţi şi foarte pretenţios cu mine însumi.
Seifenoper, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
RFP: Dacă ni l-am putea imagina pe Corneliu Baba vizitând expoziţiile dumneavoastră, ce v-aţi spune unul celuilalt?
ML: Hermann Hesse şi-a dorit şi el ca Thomas Mann să-l viziteze cu ocazia sejurului său în secret în Elveţia. Dar, Thomas Mann chiar îi face o vizită şi Hermann Hesse nu deschide uşa pentru că nu putea crede că Thomas Mann ar veni la el. Thomas Mann însă scrie un bileţel şi îl aruncă în cutia de scrisori a lui Hermann Hesse. Totul e povestit de Hermann Hesse într-o nuvelă.
Uneori avem nevoie de ceva, ni-l dorim foarte mult şi când apare, e atât de ciudat, atât de compleşitor, încât suntem speriaţi şi nu putem fi stăpâni pe situaţie.
Corneliu Baba a studiat mai întâi literatura română şi filosofia. Tatăl său studiase pictura la Viena. După întoarcerea pictorului Toniţa la Universitatea din Iaşi din călătoria la Paris, Baba devine studentul lui. Pentru Corneliu Baba, comunismul nu a fost binevenit şi, de aceea, a suferit foarte mult. Din cauza unui accident vascular, nu a putut vorbi mult timp. Era un om minunat şi un muzician fenomenal. Cânta la vioară perfect şi era prietenul lui George Enescu.
Nu am fost studentul lui direct. El era profesor consultant. L-am iubit foarte mult. Avea peste 66 de ani când mi-am terminat studiile. Obişnuiam să îmi petrec verile în atelierul lui. Şi eu cânt la vioară cu pasiune şi, în felul acesta, ne-am apropiat: eu, un tânăr aspirant şi el, Muntele Olimp.
Ce i-aş spune? Nimic. Doar l-aş asculta. Când ai un profesor extraordinar înaintea ta, măreţia lui şi distanţa respectului enorm rămân. Chiar de l-aş fi întâlnit la 80 de ani. Oricum, am fost atât de apropiat de el, încât i-aş înţelege fiecare mişcare a muşchilor feţei. Ar fi o mare înţelegere tacită între noi. Ȋn ceea ce îl priveşte, sunt sigur că mi-ar privi lucrările îndelung.
RFP: Se pot “atinge” obiectele din picturile dumneavoastră, există o realitate esenţială şi ce descoperiri putem face?
ML: Iubesc subiectul atât de mult, încât pentru mine el devine un alpha-subiect. Vreau să îl scot în evidenţă şi să îmi împărtăşesc bucuria cu privire la subiect. Umbrele dintre obiecte sunt ca o virgulă care permite legătura cu lumina obiectelor învecinate. Lumina e foarte preţioasă, deşi a vedea lumina este ceea ce facem în fiecare zi. Pun mare valoare pe acest sentiment. E o perspectivă care îmi place foarte mult.
Nu e niciun fel de magie. Se întâmplă în fiecare zi. Lumina din casa mea e exact lumina din picturile mele. Cărţile pe care le-am pictat au fost tipărite în secolele XVII – XVIIIşi le-am cumpărat de la Paris. Astfel, am multe “picturi-cărţi” – Bücherbilder.
Vision oder Wirklichkeit, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Die ewige Stadt, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Ceea ce fac cu pensula şi cu fiinţa mea este să pregătesc lumina şi să o ofer ochilor privitorului pentru simţul vederii lui.
Nu ştiu ce percep ceilalţi. Fiecare vede cu propriile sale abilităţi, prin propriul său intelect şi prin propria sa manieră de a procesa şi propaga. Eu doar dau formula. Ȋn fiecare pictură se află propria oglindă a privitorului. Picturile valoroase sunt picturile cu mulţi privitori. Ele trec în universalitate.
RFP: Cum este sedus cel care priveşte un tablou în tehnică Trompe l’oeil?
ML: E vorba despre lucruri la care nu ai fost atent în viaţă. Ȋn picturile mele, aceste lucruri pot fi văzute de foarte aproape. Ele nu se mişcă. Privitorul e atras în forma pătrată a tabloului. Nu poate merge nici la dreapta, nici la stânga, nici mai sus, nici mai jos. El poate privi numai ce e în interiorul tabloului şi nu poate evada din părţile sale componente. Privitorul trebuie să caute acum ca un câine de vânătoare care ia urma. Se uită la tablou iar şi iar şi simte că îi place pictura, însă pictura nu e uşor de înţeles. Există foarte puţin Trompe l’oeil sub această formă. Vedem în fiecare zi obiecte în faţa ochilor noştri. Intenţionez să înfăţişez exact aceste obiecte cu care avem contact zilnic.
Aeon, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
Der letzte Hafen, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
RFP: Dacă unul dintre cei mai mari bancheri americani v-ar vizita expoziţia, despre ce aţi conversa?
ML: Eu aş vorbi despre bani, iar bancherul despre pictură.
Pentru mine, banii nu sunt o valoare în sine, aşa cum este frumosul. Fiecare naţiune desenează pe moneda sa ceea ce are mai bun. Noi îi avem pe bancnote pe Brâncuşi, Eminescu, Iorga şi cele mai mari personalităţi ale noastre din toate timpurile.
Crearea şi ilustrarea culturii unei naţiuni devine monedă. Aceasta e o idee foarte frumoasă, care mi-a venit când am început să pictez banii şi textura lor. La acea vreme, nu aveam bani, dar acum am. Pictez bani pentru că e foarte complicat. Un fişic de bancnote, chiar teribil de greu. Ȋl ai în mână în fiecare zi, dar e dificil să îl pictezi. Fac acest lucru pentru că alţii nu vor să o facă. Mereu fac altceva şi asta mă face să mă simt bine. Acum am nevoie de alte subiecte care să mă incite.
Bankier in guter Gesellschaft, © Michael Lassel / Prin curtoazia pictorului Michael Lassel
RFP: Care sunt aceste noi teme?
ML: Aceasta e întrebarea. Nu ştiu ce aduce ziua de mâine. Am început să lucrez la adorarea lui David şi la cele trei graţii. Vrea să arat frumuseţea trupului masculin, care a fost predefinită de Michelangelo. Doresc să o readuc în memoria noastră.
RFP: Cum se împacă mişcarea “Trompe l’oeil” cu principiul «what you see is what you get» ?
ML: Nu există nicio legătură. Cine vrea să perceapă numai ceea ce vede, oboseşte cu timpul. Munca mea la o pictură e ceva foarte obişnuit, zilnic. Pictura e privită de atâtea ori, până în momentul în care este gata. Aceeaşi pictură nu e la fel de proaspătă ca pentru cineva care se uită la ea pentru prima dată. Apoi, involuntar începi să vezi foarte multă energie în interiorul picturii.
© Oana Popa /Prin curtoazia Michael Lassel şi a Institutului Cultural Român
RFP: La ce experienţe în “Lumi Analoge” ne invită pictorul Michael Lassel cu ocazia expoziţiei de la Berlin de la Institutul Cultural Român?
ML: La Berlin sunt cunoscut. Deja am avut două expoziţii.
A face o experienţă e ceva extraordinar. Fiecare persoană are propria ei reprezentare pe care a pregătit-o acasă înainte de expoziţie. După aceasta, merge la expoziţie şi verifică dacă lucrurile sunt aşa cum şi le-a imaginat. Acesta e un proces foarte frumos. E plăcut să vezi ce au adus vizitatorii cu ei, la ce s-au aşteptat şi ceea ce văd. Picturile se reînnoiesc cu fiecare privire constant.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
