Încă îmi vuieşte minte, mintea, nu capul, ceea ce mi se pare mult mai profund şi teribil. Să-ţi vuiască mintea. Mâna dreaptă, cea în care am avut perfuzia, nu funcţionează tocmai precis, mi-am turnat apă pe mine încercând să beau ceva, să scap de senzaţia de stomac în gât. Şi stomacul parcă totuşi nu vrea să se oprească în gât, vrea să facă ţuşti! şi parcă totuşi nu l-aş lăsa, chiar dacă am ajuns acasă, şi sunt singură, şi practic n-ar deranja prea tare pe nimeni. Dar poate totuşi nu. Aş mânca ceva, dar e mai sigur să nu încerc încă până nu mi se dezvuieşte mintea.
Am deschis televizorul să ma uit la un sitcom, muzică veseluţă, dar e mare zgomot în capul meu, dum-dum-dum-dum la un nivel insuportabil şi parcă se mai aud şi nişte tigăi zdrăngănind printre dum-dum-uri. Ah, când era însoţite de vibraţiile mesei pe care stăteam lipită cu faţa în jos, oarecum cu pieptul la un nivel mai sus, capul într-o parte şi căştile antifonice strâmbe pe scăfârlie ca tichia unui circar beat, parcă era şi mai rău.
Pentru Dumnezeu, sunt câteva lucruri pe care nu trebuie sub nicio formă să le faci înaintea unul examen cu rezonanţă magnetică. În primul şi în primul rând nu trebuie în niciun caz să pleci spre clinică cu soţul care face glumiţe strâmbe, pentru că e îngrijorat ca dracu’ şi aşa se manifestă el. Apoi, o, Doamne, în niciun caz să nu te duci la Cărtureşti pentru că e posibil să găseşti o carte cu nişte pasaje care te omoară de râs şi când le citeşti şi când doar te gândeşti la ele şi soţul care te iubeşte şi e îngrijorat că te vede aşa verde la faţă nuanţă marţiană, ţi-o cumpără. Cartea. Cartea e de râs, dar se pare că doar pentru tine, că nu e cu umor. În plus, dacă imediat după ce ţi-ai luat cartea te duci să te bagi în tubul de rezonanţă magnetică, trebuie neapărat să încerci o tehnică de ştergere a memoriei de scurtă durată, pentru că o să râzi ca tuta – eu cred că a fost un soi de descărcare nervoasă, pentru că sunt claustrofobă moderat, adică nu merg cu liftul decât cu ochii închişi, nu cobor la metrou şi nu suport tunelul acela prin care te dai să ieşi din parcarea subterană. Deci, ceva mic şi eficient să uiţi pasajele care te-au făcut să răzi. Şi în niciun caz să nu accepţi să ţi se ofere ceva de băut, chiar dacă e ceaiul tău preferat, din partea soţului care te iubeşte şi e îngrijorat muci de ce urmează. Deci, fără ceai, vă rog, vă spun mai târziu de ce.
Pentru Dumnezeu, din nou, încearcă să nu repeţi ca o proastă tot ce spun asistentele care îţi fac instructajul. Rămâneţi în chilot. Adică mă dezbrac? Rămâneţi în chilot! Adică îmi scot şi şosetele? Da! Femeia a dat ochii peste cap, dar cred că deja văzuse destule la viaţa ei, e imposibil să mă fi comportat chiar eu ca ultima împiedicată.
Perfuzie cu substanţa de constrast, întins în poziţie yoghină cu faţa în jos, pompiţa de urgenţă încleştată în mâna dreaptă şi vruuuum cu tava – ca să nu zic targa – în tunel. Sunteţi bine? – întreabă amabilă asistenta. Mdea, ce să zic… fac eu o glumiţă, care pare să prindă, asistenta râde. 30 de minute, dacă nu mai puteţi, strângeţi pompiţa şi vin să vă scot. Da, sigur, adică mă face pe mine un RMN? Dacă nu aş fi băut ceaiul ăla!! Şi dacă nu mi-ar curge nasul liiiiiin şi atât de gâdilător încât e o tortură. Mi-am smuls nasul cu puterea gândului şi mi l-am pus la loc după ce m-au scos de acolo, să nu plec fără nas, că una peste alta încă îmi câştig existenţa cu faţa. Mă, rog, şi cu verbul, dar mai ales cu faţa.
Ei bine, da. Te cam face un RMN. Mai ales după mamografie, ecografie, elastosonografie. Mai ales după ce pe drum spre clinică, de mână cu soţul care de iubeşte, dar e muci de îngrijorare şi de aceea face glumiţe strâmbe, te întâlneşti cu totul întâmplător cu o colegă de şcoală generală care ştie prin ce treci şi te ia în braţe strâns zece minute şi te strânge cu o putere de care nu o credeai în stare, fiind de felul ei o delicată. Acum, eu am zis că întâlnirea asta e de bun augur. Au mai fost şi alte lucruri porte bonheur despre care o să vorbesc mai târziu, indiferent de rezultatul de mâine.
P.S. Pentru cineva suspect de cancer, chiar şi doar suspect, şi cea mai mică unitate de timp curge infinit până la rezultatele finale. Să aveţi înţelegere.
P.P.S. Şi, pentru Dumnezeu, nu purtaţi machiaj la RMN, mai ales dacă staţi cu faţa în jos. Am lăsat o băltiţă de rimel care mă ruşinează şi acum.
Citiţi şi
Un mesaj de la Catherine, Prințesa de Wales
Patru semne că ești afectat de căldură și remediile recomandate
Misterul prințesei de Wales elucidat: Kate a declarat că face tratament pentru cancer
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
