…Şi acum viaţa pare goală fără ele. Cerceii parcă merg la orice ţinută şi, mai ales, seara, în pat, parcă se potrivesc, mai ales când mă îmbrac aşa cum îţi plăcea ţie… şi mie ce îmi mai plăcea când îţi străluceau ochii şi mă sorbeai din priviri. Şi par aşa goală fără ei, parcă sunt a nimănui şi nu îmi găsesc locul. Parcă îmi vine să fug, să mă ascund şi să urlu, toate în acelaşi timp.
A, şi ţigările le-am uitat în portiera maşinii, după ultimul fum. M-au luat prin surprindere ultimele tale cuvinte şi am uitat de ele. Oare mai zac acolo, ca o amintire atârnată a prezenţei mele trecătoare prin viaţa ta? Oare le-a găsit („ea?”) sau ţi-ai amintit de mine când le-ai fumat?
Şi mi-am mai uitat ceva când am fugit din faţa ta să nu îmi vezi slăbiciunea şi neputinţa: inima mi-am uitat-o. A încremenit acolo şi a uitat de mine. De atunci, îmi duc zilele într-o linişte cutremurătoare: nu mai simt nimic.
Rogu-te, adu-mi cerceii şi ţigările înapoi, că fără inimă mă descurc de acum.
P.S. Toată lumea va crede că aceste rânduri sunt despre „el”. Ei, bine, nu, pentru că „el” nu mai există în viaţa mea. Ah, şi m-am lăsat de fumat.
Guest post by Loredana
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Singura regulă a unei bijuterii: să te facă fericită
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
