Am ales mereu greșit. Toți bărbații din viața mea s-au dovedit a fi niște „erori” pe care le-am plătit scump. La suprapreț, aș putea zice. Norocul meu a fost că am descoperit relativ repede adevărul despre fiecare, iar asta m-a scutit, pe termen lung de niște posibile neplăceri… ireversibile. Ghinionul meu a fost că povestea s-a tot repetat, deși eu am fost convinsă, de fiecare dată, că am învățat din greșeli.
De aceea, când l-am cunoscut pe el, eram în gardă și cu toate beculețele aprinse. Eram hotărâtă să nu mă mai îndrăgostesc și să nu mai am încredere în niciun bărbat, mai ales într-unul brunețel, înăltuț și bine făcut, cu privire ageră și jucăușă. L-am cunoscut la sală. Antrenor personal. Dacă tot aveam timp la dispoziție, m-am decis să mi-l dedic: înot, fitness, pilates… câteva suplimente pentru slăbire și arderea grăsimilor bine alese, o vizită la cel mai bun magazin de proteine și o dietă nu foarte strictă. M-a remarcat că-mi făceam exercițiile conștiincios, fără pauze de selfie-uri și analize lungi în oglinzi. Eu făceam sport pentru mine, nu pentru alții. Mi-a corectat câteva posturi și mi-a propus să mă înscriu într-un program nou pe care îl coordona el. Și mi-a zâmbit. Eu mi-am tras în gând două palme, dar… am acceptat. Nu pot să zic că mi-a făcut avansuri pe față, dar nici indiferentă nu-i eram. Simțeam că se coace ceva între noi, dar niciunul nu făcea vreun pas către celălalt.
După nici o lună, mi-am dat seama că mi-am cam prins urechile și că poate ar fi bine să renunț să-l mai văd atât de des. Așa că am așteptat să plece toată lumea și, chiar înainte de ora la care se închidea sala, l-am rugat să rămână puțin. Nu mă așteptam ca între patru ochi să-mi pierd și ultima urmă de aplomb, dar… realitatea era evidentă. Așa că i-am spus repede, fără nicio explicație, că renunț la program și am dat să plec. Dar m-am prins de mână, m-a tras spre el și m-a privit în ochi de la o distanță indecent de mică…
…apoi imaginile s-au succedat rapid. Ne-am sărutat cu patimă, fără să ținem cont de nimic, cu riscul de a rămâne închiși acolo, peste noapte. A avut asupra mea un efect absolut magic… nedorit. Căci am continuat seara la mine. Da, cum era de așteptat, toate zidurile mele de apărare se topiseră de la prima lui atingere și nu mi-a fost greu să înțeleg că picasem, iar, în aceeași capcană.
După un timp, am început să mă resemnez… eram fericită cu el, recunosc, cu relația discretă, dar pasională pe care de-abia o începusem, însă, pățită fiind, acum așteptam să-mi cadă în cap drobul de sare: fie să descopăr că era căsătorit, fie să apară vreo iubită „oficială”, fie să-mi dea papucii pentru o altă pasionată de fitness și mișcare…
Dar… nimic din toate acestea! Sunt, cu adevărat, o norocoasă, în ciuda tuturor greșelilor făcute. Cel puțin până azi, la aniversarea a cinci ani de relație și… doi de căsătorie!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
