Mi-am făcut un cadou de ziua mea. Mi-am îndeplinit o dorință veche, ușor prăfuită și adormită undeva în străfundurile inimii mele. Mi-am dăruit o zi cu tine. O zi în care să te cunosc, să te aflu, să te simt și să te știu. Mi-am luat vacanță de la viață și mi-am permis să mor ușor în brațele tale. Și, surpriza nu a ezitat să apară. Am murit și am înviat deodată. Te-am întâlnit, te-am descoperit, te-am adulmecat, m-am hrănit cu tine, te-am sorbit picătură cu picătură și m-am permis în viața ta.
Deja s-a schimbat ceva. Ziua a devenit noapte, noaptea a devenit pasiune, pasiunea a devenit drog. Și a apărut: “Sunt cu tine… în gândul dulce ce sculptează zâmbetul, încântat de parfumul floral ca și de cel vanilat. Neuronii fac conexiuni fără să-mi ceară acordul. Sunt virusat. Sunt drogat. Sunt beat. Sau poate sunt tranchilizat. Dar sunt bine! Sunt foarte bine!”
Și am fost bine. Zilele au curs, și odată cu ele și povestea asta. Fiecare moment a urmat firesc, natural și atât de simplu. Lucruri fireșți, născute parcă dintr-o relație de o viață. M-ai căutat și te-am căutat. Ne-am intersectat și ne-am contopit. O dulce contopire…
“Am rămas iarăși cu gândul ce produce zâmbetul…
Mulțumesc!”
Te-am ales atât de ușor și de natural, iar gândul separării îmi produce deja dureri nebănuite.
Am aflat multe despre tine și nu vreau să mă opresc aici. Vreau să te descopăr la fiecare pas și să las mereu loc pentru ceea ce va urma, ca să mă pot bucură de orice cucerire.
Vei fi departe, dar pentru mine, vei fi aici. Mereu aici. Distanța îmi va provoca durere.E o durere ce îmi oferă o dulce plăcere. O fi sadism? O să doară destul de tare. Dar voi fi bine. Foarte bine!
“Nu este sadism. Eu consider că avem nevoie să simțim intens. Așa cum inspiri cu poftă parfumul unei flori, așa cum mărești volumul când asculți o melodie care-ți place, așa cum privești îndelung un curcubeu, așa cum închizi ochii să te bucuri de savoarea unei prăjituri, avem nevoie să ne bucurăm și sufletul. Cred că am avut norocul să întâlnesc sclipirile unei minți care mi-a invitat provocator gândurile la dans“, spui tu cu un zâmbet ștrengăresc întipărit pe chip. Să fie oare așa?
Când te arunci în valuri, să te gândești la mine. Plăcerea atingerii suprafeței de apă să îți amintească de suprafața netedă a pielii mele. Mă năpădesc gânduri grele și un dor profund. Încep să îmi doresc lucruri cu tine, lucruri firești…
Am simțit niște senzații inedite și trebuie să ne adunăm forțele, împreună, pentru a merge mai departe. Nu vreau să știu ce se va întâmpla, dar vreau să știu că se va întâmpla. Poate voi fi eu… Aș vrea să fiu eu…
“Nu îmi mai fură gândurile!”
Nu fur nimic. Spun ce gândesc, ce vreau și ce simt. Și asta simt. Te las cu gândurile tale, dacă ale mele te încurcă.
Te aștept să continuăm, să respirăm și să ne bucurăm unul de altul. Avem timp… mai avem zile…
Avem un scop comun, acela de a ne bucura sufletele unul celuilalt multă vreme de acum înainte.
Te aștept să mă bucuri etern, te aștept să ne pierdem împreună în miresme calde, să ne trăim în fiecare anotimp și să ne întâmplăm frumos pentru veșnicie.
“Astăzi marea are culoarea ochilor tăi.”
Și ochii mei au amintirea ta.
De ziua mea mi-am permis un cadou. Mi-am permis dragostea și dorul. Mi-am permis să mă îndrăgostesc…
Guest post by Ioana Milea
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce ne desparte și ce ne (mai) poate aduna
Dragostea, compasiunea și blândețea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
