Dragă Catchy, îţi voi scrie acum şi te voi ruga să iei această scrisoare ca un avertisment pentru persoanele singure şi visătoare care îşi construiesc sau desconstruiesc vieţile după lumea virtuală şi după ceea ce creează iluzie sau deziluzie prin ceea ce promovează lumea aceasta.
Sunt un bărbat cu doi copii, care îşi ducea viaţa liniştit, iubit sau mai puţin iubit. Apreciat sau mai puţin apreciat şi care a fost contactat prin intermediul lumii virtuale de o iubită de vis. Tipa, foarte bine pusă la punct cu literele, m-a scos din zona mea de confort familial, mi-a promis marea cu sarea şi am reuşit, la îndemnurile ei, să divorţez. Ea, drăguţa, mi-a vrut binele cu orice preţ, m-a vrut liber, eu crezând mereu că o face pentru ea, pentru mine, pentru ca noi doi să devenim o familie. Mi-am părăsit familia, copiii sunt acum la soţia mea sau la fosta mea soţie, ca să mă exprim corect. Copiii nu doresc să mă mai vadă, sunt foarte răniţi de gestul meu şi, din păcate, îi şi înţeleg. Sunt furioşi. Bine, nici la mine nu era cea mai minunată celulă de familie, dar totuşi exista. Funcţiona oarecum.
Dar cum să le explic eu lor că m-am îndrăgostit. De cea mai frumoasă femeie din lume. Cea mai grozavă iubită pe care mi-a fost dat să o cunosc. O minune total ireală. De fapt, de o himeră. Pentru că cea care m-a împins spre acest gest nu a avut în intenţie niciodată să fie împreună cu mine, doar mi-a descris lumi în care eu eram mirele în tenişi cu părul strâns în codiţă la spate, iar ea mireasa ideală, evident tot în tenişi, roşii.
Ea, în comparaţie cu mine, nu şi-a părăsit lumea ei reală. Doar ne-am jucat un pic de-a iubirea şi ce să spun, cel cu victime colaterale sunt eu, amorezatul, încrezătorul în cuvinte frumoase şi în promisiuni fără acoperire. Acum sunt liber şi o chem la mine, iar ea mă trimite să îmi caut un alt job şi să îmi ţin mintea ocupată, eventual cu o altă activitate, ca asta, spre exemplu, adică să scriu despre ce am experimentat.
Oare dacă citeşte acum şi vede, ce o fi gândind? Poate îşi face griji pentru mine sau poate nu. Poate zâmbeşte pentru că a scăpat fără să se implice. Cine ştie? Indiferent cum, sigur suferă, aşa simt eu. Interesant ar fi să aflu că nu a făcut mai mult de o victimă, adică pe mine.
Fiindcă în ultima vreme am trecut prin multe după divorţ, s-a întâmplat să cunosc multă lume care a trecut printr-una din asta, din diferite cauze. Reale şi cât se poate de concrete, respectiv :
– că el a fugit de acasă după naşterea băieţelului lor, dintr-un motiv cu totul necunoscut. Mi-am dat eu seama că este ceva în neregulă, când, la botez, a apărut numai ea cu copilul şi părinţii ei. El era bolnav atunci, aşa se spunea şi nu a reuşit să vină din Italia la petrecere. Acum, de curând, am aflat despre povestea lor. Prieteni din copilărie. Acum copilul este la bunica și mama a plecat în Italia să reîntregească veriga lipsă. El nu o mai sună, nu vrea să revină.
Vârsta de caz, în jur de 40 de ani.
– el a renunţat la ea pentru că ea îşi dorea un copil şi pentru că, după nenumăratele încercări în vitro, ea a făcut dependenţă de copilul nesosit, el a renunţat la tot. S-a simţit sufocat. Şi acum este liber să își trăiască viaţa. O face, caută şi găseşte exact ce îşi doreşte. Ea îl mai sună din când în când. El nu vrea să revină.
Vârsta de caz, în jur de 40 de ani.
– el a plecat cu iubita lui pe care, cândva, a scos-o la produs, aşa vorbeşte mama soţiei abandonate, poate din invidie. Lui îi plăcea foarte mult de ea cum făcea sex dimineaţa şi, în general, cum făcea sex. Soţia lui nu ştia să facă sex, mai ales dimineaţa. Aşa că el a lăsat în urmă cei doi copii, o soţie nepricepută, şi-a luat prietena în maşina de lux şi a dus-o la vila lui de la marginea oraşului.
Vârsta de caz, în jur de 40 de ani.
– ea a plecat de acasă pentru că el era foarte gelos. Ea este profesor universitar şi intră în contact cu foarte multă lume, studenţi, profesori. Ea este o femeie frumoasă, însă el a considerat că nu corespunde ca mamă, aşa că a făcut în aşa fel încât copiii lui să spună NU la tribunal în favoarea ei, astfel că, în prezent, copiii sunt la tată, care se mândreşte cu ei pe facebook şi cu realizările lor.
Ea îşi va reface categoric viaţa, deoarece este frumoasă şi deşteaptă, dar să nu mă întrebi ce este în sufletul ei, căci sunt bărbat şi nu ştiu cum se simte o mamă fără copii lângă ea. Ştiu doar cum se simte un tată.
Vârsta de caz, în jur de 40 de ani.
– el şi ea s-au despărţit după 18 ani de căsnicie. Fără copii. Nu dintr-un motiv anume, pur şi simplu nu mai mergea, sau poate că nu am aflat eu toate amănuntele. În orice caz, ştiu că el este singur după trei ani de la despărţire, iar ea la fel. Şi totuşi, nu sunt împreună.
Vârsta de caz, in jur de 40 de ani. Ei, hai, 45.
Întrebarea mea ar fi, ce se întâmplă cu vârsta aceasta sau cu oamenii, în general, de ajung atât de repede în acest punct în care, după ani de viață în comun, să nu mai poată continua în aceeași formaţie ?
Ţin minte că pe părinţii mei i-au prins 50 de ani de căsnicie. Alte vremuri, alte mentalităţi, alte deschideri, benefice sau nu. Aş spune da. Poate că nu erau suficient de emancipaţi, nu aveau acces la informaţie, poate că lumea lor era una reală şi nu interfera atât de mult cu cea virtuală sau poate că, pur şi simplu, erau atât de munciţi, încât nu mai aveau timp să îşi măsoare fericirea sau nefericirea în despărţiri. Gîndind că dincolo e mai ieftin, ca în reclamă.
Acum, în cazul meu, voi proceda la un final cu multă dragoste, cu rugămintea să gândiţi de două ori înainte de vă îndrăgosti. Şi să nu vă țină prea mult, doar atât cât să nu rezulte victime.
Numai dragostea să curgă în fluvii, râuri şi alte ape în mişcare, dar voi să rămâneţi ancoraţi în realitate, că este o lume pe care poţi pune mâna.
Între realitate şi virtual nu există multe puncte comune, doar dragoste, foarte multă dragoste…
Guest post by Marius Popescu
Vârsta de caz, în jur de 40 de ani.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
