Aveam 16 ani, încercam să desluşesc ce înseamnă lumea mare şi cu ce se mănâncă. Adoram filmele muzicale, mă hrăneam cu muzică, cu beletristica pe care o devoram, în vise eram actriţă, eram dansatoare, aveam voce şi graţie ca nimeni alta şi tu întodeauna mă găseai şi trăiam amândoi fericiţi ca în poveşti. Asta se întâmpla mai ales după sărutul acela profund, în care eu ridicam piciorul graţios, încălţat în pantoful minunat, şi eram filmată din profil în cea mai perfectă ipostază. Făceam scenarii în cap cu tot felul de surprize pe care tu mi le făceai, mă îmbrăcam de fiecare dată în altceva şi părul îmi stătea impecabil în orice împrejurare.
În liceu eram atrasă de magia scenei. Nu aveam o voce muzicală aşa cum aş fi vrut, dar aveam dicţie şi asta mi-a folosit, căci îmi dădeau să recit poeziile acelea patriotice cu cuvinte greu de pronunţat, dedicate lui Ceauşescu şi partidului. De multe ori prezentam spectacolele şi eram foarte mândră de succesele mele.
Credeam în sinea mea că într-o zi tu mă vei vedea cât de bine am recitat poezia sau cât de frumos am prezentat întregul spectacol. Deşi mai toate colegele mele aveau „prieten”, eu nu aveam, la ceaiurile de vineri seara dansam mai mult în grup melodiile la modă şi mă retrăgeam când era un blues, căci nu aveam un partener stabil.
A trecut liceul cu examenul de bacalaureat cu tot, a venit examenul de admitere la o facultate cu cursuri la zi, dar în alt oraş, căci la noi nu erau decât secţii de seral.
După facultate, toamna, m-am prezentat la locul de muncă. Cam atunci, prin octombrie, am revăzut un fost coleg de liceu de care m-am îndrăgostit. Am crezut că eşti tu, cel pe care îl aşteptasem dintotdeauna, dar nu a fost aşa. Îl iubeam, e drept, şi el mă iubea, dar nu era deloc ca în visele mele. Venirea pe lume a copiilor, la diferenţa de cinci ani, infidelităţile soţului şi uneori egoismul lui m-au îndepărtat de el. Până într-o zi, când destinul a vrut ca noi doi, suflete pereche, să ne întâlnim! Am ştiut că eşti tu cel pe care îl aşteptasem, deşi nu mai eram tânără, am ştiut că ai să îmi vezi frumuseţea sufletului, am ştiut că ai să mă înalţi. Nu mai eram tânără, dar sufletul era la fel de înflăcărat ca la 16 ani.
Te-am iubit cu tot sufletul, cu toată fiinţa mea, pentru că tu mi-ai şters toate lacrimile. Timpul petrecut împreună mi-a readus în minte toate visele de iubire, toate acele happyending-uri ale filmelor văzute se prelungeau acum zi de zi în viaţa mea. Momentele acelea de telepatie în care ne gândeam amândoi, în acelaşi timp, la aceleaşi lucruri, rezonanţa emoţiilor noastre, totul era la superlativ.
Plecarea ta a fost momentul când am descoperit scrisul. Deşi eram ruptă în bucăţi şi sufeream enorm, când îţi scriam poezii, mă regăseam adresându-ţi acele cuvinte interzise. Încă îţi scriu şi te caut prin vise.
Mi-ai promis că ne vom iubi în altă viaţă… las uşa deschisă pentru acel moment şi te aştept.
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
