Nu îmi aduc aminte când, dar știu că am făcut-o. Că am simțit pentru prima oară căldură pe solzii mei reci, că aveam sânge care curgea în venele goale.
Îi sorbeam transpirația minții cu ochii, îi înghițeam fiecare cuvânt și îl păstram înăuntrul meu, hrănindu-mă cu înțelepciunea lui. Era soarele meu… dar era prea puternic pentru mine, mă usca, îmi seca lumea mea de apă. Îl voiam prea tare, prea puternic, ca să îl las doar să mă încălzească.
Mi-a plăcut prea tare, prea repede ca să fie în regulă, ca să fie sigur. Nu mai aveam plasă de siguranță și m-am agățat în undița lui, fără să gândesc, fără să clipesc. Trăiam o experiență extraordinară, eram singurul pește din acvariul lui și nu mă deranja când îmi bătea în geam.
Îmi plăcea enorm să-l văd plimbându-se prin cameră, să-l observ. Nu mai aveam nevoie de hrană. Trăiam din vis, îmi construisem o lume în jurul lui și era frumoasă.
M-a eliberat într-un final, mi-a dat drumul în oceanul din care m-a scos, fără să știe că eu nu mai puteam înota acolo. Locul meu – casa mea – era acum prea mare, prea adâncă, prea înfricoșătoare ca să pot să fiu singur acolo. M-am rătăcit prin recif, m-am lovit de stânci, încercând să stau tot timpul la suprafața apei, sperând că soarele meu ar putea să-mi încălzească iarăși solzii. Am ajuns de prea multe ori pe mal, într-o tentativă sinucigașă de a mă încălzi.
Am reușit să iau valul exact la limită. Simțeam cum mă sufoc, voiam să mă sufoc… dar refluxul mă trăgea mereu înapoi.
Guest post by Andra Chirnogeanu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Horoscopul ultimului Mercur retrograd din 2024 ( în Săgetător, 26 noiembrie – 15 decembrie)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
