Mă urc în mașină. Pornesc radioul. Cântecele curg lin. Dau volumul la maxim, iar eu gonesc pe șoseaua întinsă, înghițind kilometri. Inima îmi bate nebunește, sângele aleargă și el grăbit de parcă are accelerația călcată. Stomacul îmi urcă în gât și coboară ca un lift scăpat de sub control. Gândul? El deja se lăfăie în fantezii împlinite. Sunt agitată. Cred că așa m-am născut. Dar acum sunt deja o doză de pepsi care stă să explodeze.
Și în tot haosul care a pus stăpânire pe mine, reușesc să iau telefonul și să sun:
– Hei! Iubitule, mă întorc acasă!
Și goana reîncepe.
sursa foto: prikazno.com
Arunc ochii în oglinda retrovizoare și văd o femeie cu un rânjet pe toată fața. Cu ochii strălucitori, încărcați de lumină. Cu chipul iubirii tatuat pe piele. M-am machiat cu zâmbet. Ridurile sunt doar urmele fine de la râsul în hohote… Îmi mușc ușor buzele, amintindu-mi gustul săruturilor… și visând deja la altele… O femeie căreia i se oglindește sufletul pe chip… o femeie care iubește!
Cânt împreună cu radioul „Poartă-mă în fiecare zi așa cum te port eu” ca să răsune până la cer și înapoi, să vibreze basul pe corzile cerului… să zboare sunetele până la îngerul meu ocrotitor.
Sunt o zănatică. Mă agit în tumultul vieții. Mă dăruiesc oamenilor. Pun bucăți de suflet în fiecare om. Mă risipesc.
Îmi răgușește inima… se tocește vocea… obosesc, încercând să modelez o altfel de lume…
Și după toată nebunia lumii, mă întorc acasă. În casa construită de două brațe… de ochi… de buze… de el! Aici mă abandonez și sunt iar întreagă!
Nici nu știu cum am ajuns. Încerc să mă adun…. Cobor din mașină tremurând și alerg pe scări, încercând să fiu atentă la fiecare treaptă, deși privirea mea deschide deja ușa…
Mă așteaptă în prag. Mă arunc în brațele lui. Inhalez cu nesaț mirosul pielii… mă cuibăresc în scobitura din gât… îl respir… Îl sărut cu patimă pe gura pe care o ador… buzele noastre fac dragoste… Simt cum liniștea îmi îmbracă fiecare celulă. Lumea dispare. Totul se estompează. Luminile se sting. Se întețesc doar simțurile.
Acum sunt doar eu și el. Pacea întinde mantia ei peste sufletele noastre. Închid ochii și mă las purtată pe brațe.
Doar șoaptele mai vibrează: „Mi-a fost dor de tine, iubito!”
Guest post by Anonima
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
