De plimbi degetele pe spatele meu, din coloană simÈ›i înmugurind spini. Din spatele meu aÈ™ fi vrut să crească aripi, însă pe È™ira spinării sunt câțiva spini. Reptilianul din mine încolÈ›eÈ™te la viață. AÈ™ fi vrut să fiu fluture, să fiu culoare È™i zbor. Pulberea fluturilor se scutură chiar È™i la o simplă privire È™i fluturii mor … aÈ™a că ceva din mine a ales niÈ™te spini protectori aÈ™ezaÈ›i pe È™ira spinării! Nu mă las: mă voi întinde pe iarbă, poate spinii vor prinde rădăcini în pământ È™i vor creÈ™te din mine câteva flori. De nu pot să zbor, măcar să fiu în soare, pe iarbă! Mare artist, Dumnezeu! Nu descoperă cineva o buclă în timp să mă reîntorc, să îmi iau, totuÈ™i, aripile?
Citiţi şi
De unde au apărut extremiștii
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
