Poate unii dintre voi nu erau născuți sau erau prea mici. Așa au stat lucrurile atunci. Mai jos, câteva imagini de la ceea ce a rămas în istorie drept mineriada din 13-15 iunie 1990.
Moarte intelectualilor! s-a strigat atunci. “Noi municm, nu gândim!”
Dimineaţa de 14 iunie este marcată de venirea, la ora 4:30, a două garnituri cu mineri. Ion Iliescu declara: ”am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni, în special grupuri de muncitori din alte oraşe, printre care şi minerii din Valea Jiului, au hotărât să vină în Capitală. Venirea lor nu mi se părea necesară dar nu aveam cum să o împiedic”.
La ora 6,00, în Piaţa Universităţii erau deja circa 10.000 de mineri, sosiţi în cursul nopţii din toate bazinele carbonifere ale ţării. Minerii s-au organizat în trei puncte principale: în jurul Ministerului de Interne, Casei Centrale a Armatei şi hotelului Intercontinental.
Modul lor de a ”face ordine” s-a concretizat în agresarea fie pe stradă, fie la locul de muncă, a numeroşi studenţi, intelectuali, elevi. Au fost devastate sediile unor partide politice, ale unor organe de presă, a fost atacată Universitatea. Ziarele şi revistele România liberă, Dreptatea, Expres, 22, Baricada, au fost atacate şi devastate.
Deşi, potrivit datelor oficiale, şase persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor, patru dintre ele fiind împuşcate, şi mai multe fiind rănite, asociaţiile victimelor mineriadelor susţin că numărul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane. Bilanţul real al evenimentelor din vara lui 1990 rămâne, în continuare, incert…
Înainte de a pleca din București, după ce au făcut ordine, Ion Iliescu li s-a adresat astfel:
“Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general, pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiința civică. Deci vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu.
(…)
Eu vreau încă o dată să-mi exprim întreaga recunoștință din partea populației Capitalei pentru prezența dumneavoastră, utilă și eficientă. Vreau să mulțumesc pentru spiritul organizat în care v-ați prezentat și în care ați acționat, să mulțumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma și celorlalți lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile.
Deci vă mulțumesc tuturor pentru ce ați făcut în aceste zile. (Aplauze și urale).
(…)
Știm că avem în dumneavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie, vom apela!”
15 iunie 1990
Citiţi şi
Erau înarmați cu răngi, bare de metal, bastoane și ciomege
Ce rămâne în urma PSD-iștilor. Imaginea necenzurată a dezastrului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
