Urmând linia începută de Ernst Lubitsch (în 1942), odată cu comedia The Shop Around The Corner, Bruce Beresford tratează ușor/lejer chestiuni mari/grave.
Harnicul regizor australian, al cărui portofoliu personal include peste 32 de titluri, amintindu-le aici doar pe cele mai notabile: Driving Miss Daisy, Tender Mercies, Black Robe și Breaker Morant, se preocupă și de ecranizarea romanului The Women in Black (1993), scris de Madeleine St John. Multe dintre filmele sale prezintă experiențe de învățare și momente de tranziție, fie ele individuale, sociale sau ambele situații. Așadar, pelicula Ladies in Black (2018) aduce în prim-plan nostalgia și eleganța anilor ’50 ai veacului trecut, dar și evoluțiile socio-culturale de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Povestea adolescentei Leslie /’Lisa’ (Angourie Rice), care ucenicește într-un mare magazin din Sidney, devine istoria formării unei femei din însorita Australie, păstrând nota dulceag-nostalgică din romanul care a stat la baza acestei adaptări. Imaginile surprind căsuțe din cărămidă și tramvaiele care coboară în Circular Quay, iar în depărtare, se zăresc feriboturi proaspăt vopsite. Imaginile nostalgice ale orașului evocă o lume aproape magică, apusă. Cu toate acestea, comentariile sociale sunt pitite după aparentul sentimentalism, iar probleme ce țin de erotism sunt tratate indirect, aproape eufemistic.
Așadar, Crăciunul din 1959 o găsește pe juna blondină ocupată cu o slujbă temporară într-un magazin de lux (Goode’s), așteptând rezultatele examenelor de admitere. Pelicula surprinde transformările economic-sociale din acea perioadă în care femeilor le erau rezervate treburile casnice și destul de rar cariera, insistând asupra evoluțiilor personajelor din acest microunivers. Concentrându-se pe traiectoria personală a tinerei Leslie, realizatorul scoate în evidență apariția unei noi generații de femei, încrezătoare în propriile forțe, mizând nu doar pe aspectul fizic, ci și pe cel intelectual. Bunăoară, Leslie (Rice) e inteligentă, cultivată și vizează o carieră artistică, deși la slujba de la magazin e doar o asistentă “necoaptă”. În coconul familial, juna provincială din Perth citește Anna Karenina și visează să ajungă artistă (actriță sau scriitoare).
În microuniversul de la Goode’s, există chiar și un responsabil pentru curățenia podelelor (Nicholas Hammond), iar un pianist le cântă Chopin clienților. Acceptând apelativul de serviciu, ‘Lisa’, tânăra se lasă instruită de doamne precum Magda (Julia Ormond), o apariție sofisticată, reprezentând valul de nou-sosiți din Europa Centrală și de Est. Devine de-a dreptul o plăcere să o regăsești pe Julia Ormond (strălucitoarea glorie din Sabrina sau First Knight), care seamănă din anumite unghiuri cu Juliette Binoche, emanând autenticitatea acelei perioade, deși accentul ei “slovac” se cam învârte pe harta central-estic-europeană. Alături de soțul ei, ungurul Stefan (Vincent Perez) reflectă aportul migranților cultivați în acest îndepărtat colț al lumii. Deși fusese privită cu suspiciune de colegele de la Goode’s, Magda se dovedește o femeie cu suflet de aur: găsește un iubit potrivit pentru frumușica Fay (Rachael Taylor) și – indirect – o scoate din impas și pe Patty (Alison McGirr), care se izbea de frustrări din pricina unui soț rigid (Luke Pegler). Magda chiar întrupează rafinamentul feminin.
Totuși, inima și sufletul peliculei îl constituie Rice, care își ține bine ascunse aspirațiile (academice) și aduce un suflu de prospețime în acel cadru rigid. Alături de mai experimentații actori din distribuție, Angourie Rice păstrează o anumită eleganță a unei epoci de mult apuse. În rolul mamei o regăsim pe Susie Porter, care îl convinge pe amabilul, dar demodatul tată (Shane Jacobson) al fetei să îi semneze cererea pentru admiterea la universitate (Sydney University), repetându-i de zor: “Just for their records”/ “Doar ca să fie înregistrată”. Pe de altă parte, colegele de muncă se exprimă neaoș când pe luxoasa pardoseală a magazinului mai pică ceva surpinzător (vărsăturile unui băiețel târât la cumpărături de ambițioasa lui mamă): “Bloody hell, what a day!”/ “Huh, ce zi afurisită!”, contrabalansând imaginea de (aparent) soap-opera a peliculei, mai ales că Lisa începe o idilă cu Miklos/Michael (Jessie Hyde), un migrant maghiar.
De altfel, prezența nou-veniților europeni, educați, cu o vastă cultură conferă adâncime acestei pelicule strălucitoare în care ținutele elegante par, uneori, excesive. Toate personajele degajă un aer de lejeritate, dar lasă – totuși – la vedere profunzimile (bine) ascunse. Deși are un aer de idealizare, pelicula corespunde nevoii de sofisticare, de eliberare de prejudecăți, ieșind din conformismul acelui «all- black», dar păstrând eleganța și înălțimea aspirațiilor. Prin urmare, Bruce Beresford ne sugerează că mereu și oriunde e nevoie de “a clever girl/ o fată inteligentă”.
Regia: Bruce Beresford
Scenariul: Bruce Beresford, Sue Milliken (după romanul The Women in Black de Madeleine St John)
Producători: Sue Milliken, Allanah Zitserman
Imagine: Peter James
Costume: Wendy Cook
Montajul: Mark Warner
Muzica: Christopher Gordon
Distribuția:
Julia Ormond – Magda
Angourie Rice – Lisa
Rachael Taylor – Fay
Ryan Corr – Rudi
Susie Porter – Doamna Miles
Alison McGirr – Patty
Vincent Perez – Stefan
Durata: 109 min
Citiţi şi
Bulgarul Vasil – model de branding cultural inteligent
Tom Hanks și soția au ieșit din spital și se tratează acasă, în carantină
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
