Cătălin Denciu este medicul ATI care era de gardă în 14 noiembrie 2020, duminica în care a izbucnit incendiul de la Spitalul Judeţean Neamţ. Este omul care s-a aruncat în flăcări să salveze un pacient. S-a ales cu arsuri care au făcut necesară trimiterea lui în străinătate. Jurnaliștii belgieni de la rtbf.be au scris cu respect despre el și l-au inclus în luna decembrie pe o listă a eroilor care au marcat anul 2020. Nu știm dacă toate astea i-au mai alinat durerile, nu știm nici cât l-a durut și cât a strâns din dinți, cât a disperat poate. Știm ce l-a ținut în viață, când moartea îi dădea târcoale – are o familie, mai are lucruri de făcut, e un bărbat tânăr, are numai 42 de ani. Și am vrea să știe că și aici, în țara lui, oamenii îl apreciază și așteaptă vești bune de la Bruxelles.
Și ele au venit, în sfâșit: e mai bine!
„Îmi amintesc că m-am trezit la terapie intensivă. Acolo au avut grijă de mine asistentele şi fizioterapeuţii. Pe 20 ianuarie, am fost transferat la o unitate de terapie medie. Gradual, am început să mă pot mişca şi să pot merge din nou. Astăzi pot deja să pedalez. Să îndoi braţele este încă dificil, aşa că fac multe sesiuni de tratament cu fizioterapeuţi pentru a învăţa să îmi mişc din nou coatele. Recuperarea este departe de a fi încheiată, dar ştiu că trebuie să dau totul pentru a mă simţi mai bine. Voi continua să muncesc pentru a reuşi”, a povestit doctorul nostru în urmă cu câteva zile. (beldefnews.mil.be)
În urmă cu câteva săptămâni, el a fost supus unei ultime intervenţii chirurgicale, iar Denciu şi-a stabilit câteva obiective pentru a-şi recâştiga independenţa. Soţia lui, Alina, medic și ea, se află lângă el, locuiește într-o cameră pentru personalul militar al spitalului, și învaţă tehnici de reabilitare şi îngrijire pentru a-l putea ajuta după ce va fi externat.
Denciu îşi va continua acum recuperarea la Saint-Luc University Hospital, unde a lucrat timp de un an în timpul pregătirii sale ca anestezist.
Mi s-a făcut un gol în stomac privindu-i chipul acum și știind cum arăta înainte. Privirea e a unui om care a trecut prin iad. Suferința îi e e întipărită pe față, dar zâmbește. Atât cât poate.
Dragă doctore-erou, îți trimitem gânduri bune și te așteptăm acasă!
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
