E greu să scrii când ai atât de multe de spus. Ţi-e teamă, parcă, să nu întinezi cumva prin puţinătatea cuvintelor vastitatea trăirilor din tine. Şi totuşi îndrăzneşti să scrii, pentru că fiecare literă e o supapă prin care se mai scurge preaplinul.
Cu această convingere încep aceste rânduri. Şi cu dragoste. Cu o dragoste nemăsurabilă în unităţi pământene pentru un sufleţel ce pe 11.11, a împlinit … 11 ani!
Ai crede că după alţi doi copii, un băiat şi o fată, un al treilea nu aduce nimic nou. Fals! Nimic mai fals! Eva mi-a schimbat din temelii tot ceea ce credeam că sunt şi m-a făcut să doresc să fiu ceea ce sunt azi. Cei doi fraţi ai ei au fost deschizători de drumuri. Ei m-au dat şansa să fiu mamă nu doar pentru prima oară (în cazul lui Mihai), ci şi să o iau de la capăt cu speranţe reînnoite în cazul Mateei. Iar eu am apucat cu ambele mâini această şansă, încrâncenându-mă să fiu mama perfectă… Îi creşteam înconjurată de cărţi de puericultură care nu făceau decât să-mi spună: „ce faci e greşit!”. Grija aceasta permanentă de a nu greşi mă obosea cumplit şi simţeam că ceva îmi lipseşte. Eva a fost cea care m-a făcut să cred în instinctul meu de mamă. Am lăsat deoparte cărţile. Am refunzat să mă mai compar cu standardele. Şi, deodată, acea grijă s-a evaporat, luând cu ea toată energia grea a fricii. Eva a crescut în altfel de energie: cea a bucuriei! Nu mai sterilizam non-stop biberoane şi suzete, având mai mult timp să stau cu ea, să mă bucur de gânguritul ei, de ochişorii ei albaştri şi de tălpiţele ei minuscule. Schimbând energia mamei, implicit şi copilul s-a dezvoltat în altă vibraţie. Eva ne strânge şi acum în braţe, ne spune că ne iubeşte, e mult mai deschisă şi mai veselă. Şi nu e chestie de zodie sau ereditate. E energie şi vibraţie.
Până la ea consideram echilibrul atins. Cine şi-ar fi dorit mai mult de doi copii: o fată şi un băiat?! Dar iată, că un boţ de fată cu ochişori albaştri m-a învăţat să regândesc noţiunea de echilibru. Şi, foarte important, abia ea mi-a desluşit că echilibrul şi armonia sunt două valori diferite! Lumea nu e duală, nu e totul alb sau negru, băiat sau fată, nord sau sud. Lumea e o paletă de culori, formată din şapte miliarde de oameni care sunt atât masculin, cât şi feminin fiecare, localizabilă funcţie de toate punctele cardinale. Iar familia noastră are cinci culori, cinci membri şi tot atâtea puncte cardinale. Eva e al cincilea punct cardinal şi îmi arată că logica şi imaginaţia merg mână în mână!
Mi s-a spus că trei copii înseamnă sărăcie la casa omului, dar Eva mi-a arătat atât de clar că bogăţia nu s-a măsurat nicicând în bani, ci în zâmbete. Şi câte zâmbete înfloresc într-o casă cu trei copii! Matematica iubirii sună altfel! Întregul e mult mai mult decât suma părţilor!
Eva a fost şansa mea de a învăţa că nu există greşeli, ci doar lecţii binecuvântate. Că răbdarea e doar un cuvânt din dicţionar câtă vreme nu îl exersezi iar şi iar, până îi înţelegi tâlcul. Că vocabularul nostim al copiilor poate fi folosit şi de oamenii „mari”. Când spun că ceva este „măi-măi” toată lumea pare să înţeleagă la ce mă refer! Eva mi-a dat şansa să împletesc zi de zi codiţe lungi de zână bună şi să-mi distrug mitul că doar părul tuns aricică e des şi sănătos. După cum, tot Eva este dovada vie a faptului că există speranţă şi pentru mofturoşi! Poţi fi sănătos şi bun la carte şi cu mai puţină carne (spre deloc…).
M-au crescut frumos copiii mei ! Toţi trei m-au învăţat să descopăr în mine vocaţia de părinte. Nici nu ştiam că există aşa ceva, dar tare mă bucură! Nu sunt părinte pentru că aşa scrie în fişa postului, ci pentru că sunt conştientă de marele dar pe care mi l-a adus fiecare dintre ei. Ei mi-au oferit şansa să îmi conjug viaţa atât cu verbul „a avea” (copii), cât şi „a fi” (mamă). Şi asta mă face să le conjug de trei ori, pentru că echilibrul, armonia şi belşugul nostru stau sub divinul număr trei. Mulţumesc, Mihai! Mulţumesc, Mateea! Mulţumesc, Eva! Mulţumesc fiecăruia în parte şi întregului format prin matematica iubirii!
Pe Adriana o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
