Strada Mendeleev, cea oarecum paralelă cu Magheru, la doi paşi de Romană. Nu mai trecusem demultişor pe-acolo şi nici după lăsarea întunericului. Ca să constat, deunăseară, că, preţ de câteva zeci de paşi, parcă aş fi mers pe-o străduţă mai laturalnică a vestitului cartier roşu din Amsterdam.
Din trei vitrine, mari cât fostele ferestre ale unei case probabil cândva respectabile (Crucea de Piatră parcă fuse în alt loc), scăldate în lumină roşie, se arătau acum trei posturi ale aceleiaşi perechi de picioare cu prelungirea lor obrăznicuţă, de care obişnuiesc turmentaţii să ciupească chelneriţele, vag acoperită, invitând în PRIMUL SALON DE MASAJ EROTIC. Reclamă mare, plus atenţionarea de deasupra intrării în curte că locul este supravegheat video. Lucru care, după mintea mea, mai degrabă ar alunga clienţii, dar bănuiesc că face parte din mesajul de stabiliment sigur.
Aşadar, conform firmei foarte luminoase, aici poţi avea parte de un masaj erotic, adică de încălzire (preludiu). Acu’ mă întreb, totuşi, de ce s-ar duce un bărbat la un asemenea salon, că oricum îşi pierde erecţia până acasă, unde îl poate sau nu aştepta cineva. Dar mai bine nu mă mai întreb, că sigur nu ar intra nimeni dacă s-ar îndoi o clipă măcar că e păcăleală şi că afară e doar vopsit gardul. Amatorul intuieşte că finalizarea poate veni aşa, pe neaşteptate, de atâta erotism care pluteşte în aer şi că în intimitatea garantată a unui astfel de salon poţi da neaşteptat, fireşte, şi peste o ofertă informală de opţiuni în care te poate surprinde finalul.
Dar ceva tot vreau să (mă) mai întreb, şi asta din cauza conflictului între serviciile oferite şi imaginea-nadă: de ce nişte picioare şi un posterior, în geam? Nu cu mânuţele se face ori măcar se începe orice masaj, erotico-răscolitor sau platonico-alinător/vindecător?
Bref, trec de aşezământul acesta şi, imediat, ochii îmi fug vis á vis, la o altă reclamă luminoasă, tot roşie, dar ceva mai discretă. Sex Shop. Nici tu vitrină, nici tu vreo poză, să nu lezăm trecătorii cărora tocmai le-am scos ochii cu fundul unei femei care promite un masaj erotic, poate chiar eroic. Reclama este explicită ca text şi mai potrivită, cred, salonului de masaj.
Deci, trecătorul, care n-a avut curaj/bani/încredere în alţii sau în el, mai are o şansă, câtiva paşi mai la vale. Şi, încă, fără supraveghere video.
Vorba unui alt downtown pedestrian, observator al Bucureştiului darnic cu ciudăţeniile şi cu umorul neintenţionat, nu vi se pare uneori că trăim în “ţara lui pi_da mă-sii”?
Citiţi şi
Dar de ce nu spun femeile ce vor?
Exploatarea inocenților – The Paradise Suite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
