Ca nişte prietene vechi ce suntem, te invit într-o după-amiază de toamnă, la o ceaşcă cochetă cu ceai… Nimic mai agreabil, mai lejer şi mai savuros decât să-ţi încălzeşti vârful nasului care a cam prins contrast în raport cu restul feţei. Locul îl voi alege eu, ca întotdeauna, dar nu va fi o ceainărie din vreun ghid al Bucureştiului, ci mai multe decoruri în care măsuţa de ceai este mereu alta.
“Hai să ne reunim în jurul mesei” a pierdut cu timpul sensul unei mese rotunde. Practic, adunarea este semnalul, iar laitmotivul, plăcerea de a ne întâlni. Când şi când, ca să ştim că suntem bine. Aşadar, un living fară extensii de dining, fără altceva decât un fursec, o migdală sau un caju în ton cu licoarea aromată pe care o torni în ceşti. Într-un context foarte “de acasă”, un volum paralelipipedic de dimensiuni considerabile pentru obişnuinţa funcţiunii sale: masa de ceai sau cafea cu sertare de depozitat albume cu fotografii sau, de ce nu, şi facturi şi orice foaie volantă de prin casa. Modern, dar nu de-ajuns pentru a-l aprecia drept foarte contemporan, cu un geam sablat pentru uşurinţă în manipularea tăvii cu bunătăţi, volumul mesei de ceai un pic bondoc, plin de sine şi de argumente, se încadrează perfect şi se simte foarte confortabil poziţionat central pe locul care i se cuvine.
Păcăleală mare, dar ce bine este să fii păcălit când la final se amuză toata lumea. Ca în acest caz, când într-o bucătărioară unde abia s-a pus totul la punct, iată şi masa care se vrea a fi luată drept masă de prânz, dar poate răspunde şi nevoii de a servi ceaiul. Picioarele zvelte cu profil de fuior o înalţă ceva mai sus, insă numai pentru a-ţi fi comod să te sprijini şi să priveşti pe geam în timp ce sorbi din delicioasa şi aburinda combinaţie de mango şi maracuja.
Schimbăm ideea, schimbam scenariul… schimbam cafeaua ;). Pentru cei care într-o mâna ţin cana de ceai şi cu cealaltă răsfoiesc alene o revistă ori dau foile noului best-seller al toamnei, ne întoarcem, ca într-un flash-back, la masa rotundă. Aparent patinată de trecerea timpului, masa de lemn se înfrăţeşte cu duşumeaua, urmărind aceeaşi linie de compoziţie: lespede cu lespede. De jur împrejur, rafturi “urechi” pline cu cărţi, la alegere, pentru toate gusturile şi dispoziţiile. Unde mai pui că, urcată pe roţi, această mini-bibliotecă poate fi mutată oriunde te hotărăşti să te aşezi la o lectură.
De la cărţi, la albume de artă, nu numai coperta, ci şi masa se schimbă. Eleganţa îşi spune cuvântul: liniile de contur se subţiază, delicateţea şi fineţea detaliilor devine ornament, iar materialul se şlefuieşte, se lustruieşte şi oferă reflexe discrete cu un soi de glam temperat. Lângă o astfel de masuţă de cafea vei sta întotdeauna picior peste picior şi vei sorbi cu atenţie, senzualitate şi afectare fiecare strop de ceai, ca să-ţi păstrezi intact rujul roşu.
Scenariu de peliculă : gradină , fereastră, canapea, măsuţa de ceai şi, mai mult ca sigur, serialul preferat de după-masă. O masuţă comodă, ca oricare alta, fără pretenţii, numai bună pentru relache-ul de duminică, pregatită cu un spaţiu de depozitare şi o suprafaţă de expunere relativ spaţioasă. Lemn natur lăcuit atât cât să nu îşi piardă din naturaleţe şi un ton în plus de culoare şi prospeţime. Un element esenţial în atmosfera prietenoasă care îndeamnă la lenevire.
Vechiul cel nou. Vechiul nu se mai aruncă la gunoi. Curentul vintage nu ne permite. Şi în plus, tot ciclul de viaţă al mobilei a devenit cu totul relativ. Nimic nu se pierde, totul se conservă. Chiar şi timpul, chiar şi cel petrecut între prietene, la o după-amiază de prăjituri şi fantezii, ghicit în cafea şi chicotit pe margine. Blatul mesei este lăsat natur, tocmai pentru a aminti de tinereţea obiectului, starea sa nerecondiţionată, iar la partea inferioară, acolo unde sertarul se poziţionează prin translaţie la loc, maroul este “degradat” cu un verde praz ceva mai concentrat… sau, viceversa, verdele, cu ultimele rămăşiţe de substrat. Butonul de glisare al sertarului este mai mult un accesoriu de tip bijuterie, având un aer mult prea romantic pentru a-l socoti funcţional.
Din experienţe personale ce s-au soldat cu dezastre casnice, nu aş recomanda ca suportul de laptop să coincidă cu cel pentru serviciul de cafea, deşi… cafeaua şi lucrul sunt legate ombilical asemenea laptopului de mouse. Acest modul clasic şi compact este soluţia ce merge de minune cu o masă de lucru care să nu ocupe un spaţiu ce nu i se cuvine în sufragerie. Este un punct de lucru şi visare într-un spaţiu destinat mai degrabă, asemenea oricărui living, destinderii. Compunerea asimetrică a spaţiilor de expunere, atât pe orizontală cât şi pe verticală, dezordinea întâmplătoare, evocă mesajul de provizorat al studiului, animând atmosfera de living şi desfătare.
Arhitectural, fără puncte de conflict, într-o linie calculată şi precisă, cu doar o diferenţă de material şi textură, între suportul metalic lucios şi planurile alternativ verticale şi orizontale mate, această masă îţi oferă ce şi la ce oră ţi-ai stabilit în program. Pe talerele echilibrate în balans asimetric vei găsi fix gustarea de care ai poftă…
Micul dejun la pat. O încântare… citronadă, limonadă, un tranzistor de “bună dimineaţa” şi un fir de floare… totul pus pe o masuţă ce adoră plimbările înainte şi înapoi, şi care e totdeauna unde vrei tu să fie. Uşor de manipulat şi prietenoasă, îţi “aduce” şi prosopul de şters ochii limpeziţi. Aproape că te face să crezi că ţi-ai angajat o a doua menajeră, ceva mai harnică.
Locul tău este special şi de aceea trebuie marcat şi personalizat. Genul de scaun pe care întotdeauna stă gazda şi de care nici un invitat nu se apropie, pentru că este singurul din specia sa… specială. Cum este scaunul alăturat unei mese trepied pe care se odihneste porţelanul fin al unei ceşcuţe cu farfuria-pereche şi vaza parcă din aceeaşi familie a albului pur pe care se citesc proaspete florile din glastră, ce se pun de acord cu cele tapiţate de pe scaun.
Pentru că oricât am divaga, ne învârtim în jurul aceluiaşi personaj principal – măsuţa de cafea, am ajuns şi la strictul său funcţionalism. Pentru a nu crea impresia de boemă dezordine, revistele sunt organizate în însăşi blatul mesei. Ordonate la nivelul său, aproape camuflate, lăsând loc cafelei ce nu se va dezechilibra dacă îşi va însoţi intrarea de o tavă confortabilă, cu mai multe delicii de moment. Vei putea foarte uşor lectura cotorul şi alege ceva de răsfoit fără să amâni plăcerea de a sorbi din ceaşca fierbinte.
O variaţiune pe aceeaşi temă – cu o anume lejeritate vizuală, cu o adaptabilitate sigur mai mare şi cu o personalitate ceva mai ludică. De data aceasta , adresată atât depozitării carţilor cât şi a revistelor. Un look contemporan şi potrivit indiferent de situaţie, uşor de plasat şi aproape impersonală, adresată tuturor. Mergând pe jocul de pătrate care se pot citi atât în structura sa cât şi pe panourile glisante care echilibrează compoziţia obiectului alternând plinul şi golul, este perfecţionarea aceleiaşi idei conform căreia important este ca serviciul de cafea sau de ceai să aibă un punct de sprijin. Restul este secundar.
Stabilitatea ceştii este supremul, împreună cu distanţa apreciabilă între orice foaie de hârtie şi mult prea aromata licoare. Aşadar, soluţia de faţă urmăreşte practic raţiunea inversă a precedentei. O masă de cafea care este mai întâi stativ de reviste ca mai apoi să devină în ordinea acelor de ceasornic… trei sferturi din ceea ce ne dorim.
Ingenios şi plin de fler, iată cum o simplă tavă de porţelan poate ţine loc unei mese de cafea în toată regula. Unde mai pui că are şi un sistem termic care îţi păstrează ceaiul sau cafeaua caldă. Minimalist şi dintr-o singură bucată, sincer şi proaspăt turnat, îţi va servi doza zilnică de cofeină şi de… unt de cacao.
Dacă tot ceea ce ţi-am sugerat până acum nu ţi se potriveşte şi dacă recent ai renunţat la funcţiunea şemineului lăsându-l aparent, iată ce poţi face cu restul de lemne pe care le-ai strâns. Evident, nimic altceva decât să le strângi mai bine şi să le grupezi într-un calup “sudat” cu o sârmă puţin vizibilă, peste care un blat de sticlă de 5 mm va finaliza procesul de fabricare. Jocul de vârste al lemnului şi imperfecţiunile sale îţi vor face poftă de un baton de scorţişoară alături de ceaşca de cafea, completând registru al simţurilor cu şi cu o aromă.
Pentru o sufragerie în care toată familia se joacă pe console tip Playstation, Nintendo sau X-box, iată masa care s-ar putea adapta la o astfel de lume virtuală. Lemnul laminat cu intarsii polimerice cu un raport de opacitate – transparenţă supraunitar, îndulceşte geometria formelor atât de conceptuale. Pe un astfel de suport, paharele de plastic colorate ale celor mici nu vor părea niciodată nelalocul lor şi chiar şi praful va fi mai puţin vizibil.
Diafan, la limita inferioară a utilizării formelor, minimalist, uşor, aparent fără pretenţii de mobilier, dar extrem de practic. Fără extravaganţe proprii, dar cu un interior adăugat, este traducerea practică a milenarului sistem trilitic. Elegantă tocmai prin poziţionarea uşor depărtatelor puncte de sprijin într-o aparentă poziţie de apărare parcă. În realitate, o formă clasică a echilibrului… e vorba de o masă rotundă, nu? 😉
Amintind vag de artizanal şi tradiţie, de ceremonii orientale şi lemn de cireş, este probabil cea mai scundă masă de cafea şi cea mai intimă. Îşi administrează farmecul atât pe canapea cât şi în pat. Susţine căni, ceşti, boluri, reviste şi nu în ultimul rând… coate şi laptopuri.
Un set solid de lemn masiv, foarte sobru şi întreţinut, rigid şi sever, foarte clasic şi masculin. Iată o variantă cu greutate a firavelor apariţii de până acum. Ca şi ansamblul de picturi de pe perete, atmosfera te trimite cu uşurinţă către Leonardo di Caprio în “The aviator”.
Accente scandinave puternic individualizate în întregul ansamblu format din masă şi canapea, amândouă centrate în spaţiul camerei, ducând la o separare cel puţin formală a spaţiului în funcţiuni predilecte şi… grupuri de discuţii.
Cele mai degradate obiecte pot fi uneori chiar cenuşăresele de rol principal. Iată cum o ladă de zestre care a purtat mai multe amintiri de generaţii este pusă în valoare central, înlocuind orice soluţie previzibilă şi fără de poveste.
Motor…acţiune! O soluţie blindată din fâşii de aluminiu de provenienţă spaţială… un unghi inedit şi indestructibil, o prezenţă remarcabilă ce se bucură de o atenţie specială. Un loft de burlac în tonuri sumbre, dar plăcute, într-un tabac şi brun pline deopotrivă de asprime şi siguranţă.
Union Jack-ul alternativilor este o simplă deghizare a unor paleţi – europaleţi originali, având în vedere brandul rămas vizibil într-un colţ discret. Nonconformist şi zgomotos, foarte trendy datorită imprimeului arhiutilizat şi votat, propune un pahar de Coca Cola efervescent în locul oricărei ceşcuţe simandicoase.
Deconstructivismul bine motivat de un anume funcţionalism transformă banalul într-o adevarată piesă de design. Linii precise şi unghiuri ascuţite, fandări pline de dovada unui exerciţiu static remarcabil… totul pentru o atmosferă ce-ţi invită latura cognitivă la o nouă pagină de studiu.
Reperat din familia cărucioarelor de supermarket, acest produs de design vorbeşte cu o foarte mare sinceritate despre sine. Abordarea “see through” a structurii îi oferă o imponderabilitate echilibrată de plexiglassul aplicat la partea superioară. Un look tehnic şi aproape industrial în ton cu cărămida aparentă a peretelui care bate aceeaşi monedă.
Ajustabil pe înalţime, acţionat mecanic, dar manual şi sprijinit pe resorturi la vedere, blatul mesei de cafea este acum suportul perfect pentru un cinefil care şi-a transformat apartamentul într-un preview de Hollywood din spatele camerei de luat vederi.
Route 66 este destinaţia finală. Pentru colecţionarii de amintiri rebele şi viteze depăşite, pentru cei care cred că drumul cel mai lung este cel mai frumos, patch-work-ul de numere de înmatriculare este un alt mode de a aşeza… faţa de masă.
Surse foto: pintest.com, decorology.blogspot.com, apartament34.blogspot.com, desiretoinspire.net
Citiţi şi
Ellen DeGeneres va locui în casa lui Brad Pitt
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
