Filări, străzi întunecate, mașini enorme, pălării din fetru, costume impecabil croite, voci din off (pentru efectul de distanțare)…atmosferă încărcată, dar și cluburi de jazz – pe toate le regăsim din plin în Motherless Brooklyn. Două ore și jumătate pentru o frescă (în manieră «fifties») tipic newyorkeză. Desigur, în cazul unui astfel de proiect, ne vin în minte pelicule à la Coppola sau Polanski. Aflat la al doilea lungmetraj regizat, actorul american Edward Norton semnează un omagiu filmului polițist “de modă veche” (film noir) și reface tabloul de epocă: New York-ul anilor ‘50. Totuși, ambițiosul artist actualizează genul și introduce tematica rasială. Adaptare liberă a romanului scris de Jonathan Lethem, pelicula aduce în prim-plan o excelentă intrigă ce rimează perfect cu actualitatea americană. Dacă în roman, acțiunea e plasată puțin înainte de recunoașterea drepturilor civice din Statele Unite (1964), tratarea populației afroamericane reprezintă ecoul discriminărilor de astăzi (mexicanii ținuți la granițe, refugiații din Venezuela, din Africa sau din Orientul Apropiat). Pentru Edward Norton, nimic nu s-a modificat.
Așadar, acțiunea filmului urmărește povestea unui detectiv particular afectat de sindromul Tourette, Lionel Essrog (Edward Norton), care încearcă să dezlege misterul asasinării mentorului și singurului său prieten, Frank Minna (Bruce Willis). Lionel Essrog anchetează asasinarea detectivului Frank Minna; deși are un handicap (vorbește în fraze greu de înțeles) transformă această fragilitate într-un avantaj/atu. Orfelinul de odinioară are ticuri motorii și vocale, repetă la intervale regulate «If/Dacă» și slobozește fraze de o poezie involuntară. Propunerile incongruente îi parazitează ancheta, dar handicapul omului generază asocieri mentale care vor ajuta la deducțiile detectivului. Investigațiile sale îl conduc pe terenurile imobiliare ale unui veros om de afaceri newyorkez. Intriga se țese în jurul “cuceririi Harlemului” (populația de aici fiind preponderent afroamericană). Corupția domnește la toate etajele/nivele. Metafora cinematografică funcționează perfect și beneficiază de o imagine extraordinară (director de imagine: Dick Pope, operator-șef : Mike Leigh).
Fără mari ambiții regizorale, Edward Norton realizează un divertisment îngrijit, aproape rafinat, în limitele codului (de gen), păstrând psihologia personajelor și parfumul cinemaului clasic american. Prin urmare, descoperim culisele metropolei americane a tumultuoșilor ani ‘50. Ne-am putea gândi, desigur, la capodopera lui Polanski – Chinatown – care ne introducea în măruntaiele orașului Los Angeles. Dar Edward Norton omagiază faimosul “(the) Big Apple” din perioada în care «proiectele imobiliare» mascau afacerile necurate, iar săracii și minoritarii puneau umărul la înălțarea celebrelor «zgârie-nori». Distribuția reunește actori de prim rang (Willem Dafoe, Bruce Willis, Alec Baldwin), iar coloana sonoră jazzy (Daniel Pemberton) îl pune în vedetă pe Thom Yorke, solistul de la Radiohead. Bruce Willis e neobosit în postura detectivului, în vreme ce Alec Baldwin devine omul de afaceri fără scrupule. Willem Dafoe și Bobby Cannavale sunt în formă (în roluri de compoziție) și luptă pentru niște idealuri, iar Gugu Mbatha-Raw aduce un iz de prospețime în acel mediu preponderent masculin. Bunăoară, de la cluburile de jazz din Harlem până în cartierele șic din Manhattan, Lionel trebuie să îl înfrunte pe cel mai redutabil om de afaceri pentru a salva onoarea celui mai bun amic dispărut.
Întâi de toate Motherless Brooklyn este o poveste polițistă: totul a început de la o crimă sordidă. Indiciile au fost livrate chiar de victimă înainte de a muri, conversațiile au loc la telefon fără a-l pierde, totuși, pe spectator. Totul poate fi intuit: corupția, minciuna, manipularea de natură politică și irezistibila atracție a puterii. Puzzle-ul se reconstituie încet-încet. De fapt, spectatorul devine un dublu al detectivului, chiar dacă cel de pe ecran este aparent neajutorat. Uneori naiv, eroul întrupat de Norton rămâne, totuși, un ins atașant și inteligent. Dacă mai toate personajele lasă la vedere partea lor mai întunecată, există o singură excepție – candidul întruchipat de Edward Norton (un potențial contracandidat al lui Joaquin Phoenix/Joker la Oscarurile din februarie 2020). Cineastul decupează, cu abilitate, secvențe urbane, dă voce celor discriminați, fie că sunt săraci, negri sau (chiar) cu deficiențe.
Filmul e puternic impregnat cu parfumul nostalgiei după o epocă sau un anumit gen cinematografic. Realizarea a fost perfectă din punct de vedere al imaginii (contastul dintre lumini și umbră), decupajul a rămas într-un ritm moderat, care nu seamănă defel cu cel “supervitaminizat” al filmelor americane din zilele noastre. Edward Norton orchestrează cu atenție echipa, dar lasă și libertatea improvizațiilor cu tentă jazzy într-o elegantă poveste despre nașterea unei Americi moderne, ce ține în zona discreției corupția morală. În acest veritabil exercițiu de stil, actorul-regizor a omagiat atât artiștii, cât și idealiștii într-o bijuterie cinematografică neo-noir, de-o impresionantă muzicalitate.
***
Regia: Edward Norton
Scenariul: Edward Norton după romanul Motherless Brooklyn de Jonathan Lethem
Imaginea: Dick Pope
Montajul: Joe Klotz
Muzica: Daniel Pemberton
Distribuția:
Edward Norton – Lionel Essrog
Bruce Willis – Frank Minna
Gugu Mbatha – Raw – Laura Rose
Alec Baldwin – Moses Randolph
Willem Dafoe – Paul Randolph
Bobby Cannavale – Tony Vermonte
Cherry Jones – Gabby Horowitz
Citiţi şi
O durere profundă și ascunderea lacrimilor
Explorarea cartierelor din New York: cum să descoperi farmecul fiecărei zone
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
