Lucram la un proiect, se poate să fi fost de magnetofon, deși din inginerie mi-am păstrat intacte toate amintirile, de pe hârtia de calc s-au mai estompat din desene. Mama umbla după cai verzi pe pereți, tapetul de anul trecut se demodase. Tata își deschisese atelier de științe comunitare, ca să justifice orele peste program. Numai eu și begonia rămăseserăm să ținem casei companie. La început am crezut că bătuse orologiul de 3, când colo schimbase bunicul soneria și uitase să dea la ziar. De nervoasă ce era, mătușă-mea își lipise deja un ochi de vizor. M-am înfricoșat de ce mi se arătase, m-am liniștit doar când am văzut că-și lăsase genele false pe ușă. A trecut pe lângă mine și val, și vârtej. Pe alta mai slabă de îngeri ar fi luat-o cu leșin.
-Unde-i soru-mea?
-La mall. Asta o fi vrut să spună Baudelaire când a scris Les fleurs du mal?
-Ce cotcodăcești tu acolo?
-Vorbesc de cumpărături.
-Aaa… Nu contează. Ai opt’șpe ani, nu-i așa?
-De-acum doi ani. Îți cauți șofer?
-Nu, nu, voiam numai să mă asigur că putem vorbi de la femeie la femeie.
Dacă aș fi râs, cred că m-ar fi bătut cu geanta, Gucci sau altceva de neînțeles, deși mă iubea ca pe ochii din cap. Ochi pe care nu-i vedeam pentru că între timp și-i camuflase sub panouri solare, Gucci sau altceva de neînțeles.
-Divorțez!
-De Costică?
-Chiar că ai două’j de ani, înainte ne spuneai nene și tanti.
-Ce-a făcut?
-Cine? Ea sau el?
Simțeam că venise vremea să mă feresc de ambiguități. Și de ambidecștri. Că suna bine.
-Costică. Cine e ea? Mama lui?
Vai și amar, cum putusem să exprim așa ceva? Până și panourile solare s-au speriat și și-au dat drumul pe mâna făcută tobogan.
A urlat ca din codru, nici măcar nu i-am înțeles numele, dar proastă ori ba, nu aș fi cerut bis nici moartă.
-Să nu-ți iei curvar, ai înțeles!
-De unde să iau așa ceva?
-Promite că n-ai să-ți iei curvar! Promite!
Am promis, dar tot am avut noroc că a venit mama, altfel ar fi trebuit să-i dau în scris.
Am uitat de tărășenie. Și mătușă-mea acum e măritată cu un contabil. Nu iese din biroul nevesti-sii.
Am patru mătuși. Una văduvă. Nici mort nu-mi era dat să-mi iau.
Vacanța de vară mi-am petrecut-o cu mătușa Leni. Ar fi trebuit să mi-o petrec cu mama, dar se apucase de afaceri. De când se renegociase prețul la grâne, vindea la paritate cu apa minerală. Mătușa Leni avusese și ea nevoie de o vacanță, divorța. Unchiul Toma se apucase de băut. Pe ascuns. Când l-a prins, l-a dus să jure la popa Surdu. A jurat strâmb și i-a căzut părul. Ca să-mi priiască vacanța, a trebuit să-i promit că nu aveam să-mi iau un bețiv. Cu așa mătuși înțelepte, cine mai avea nevoie de măritat?
Mătușă-mea Cati m-a prins pe nepregătite. Divorța pentru că porcul era un misogin. Râgâia când își invita feministele de la muzeu la un bridge și la propagandă. Pentru că se dezisese complet de grădina zoologică, i-a lăsat și câinele.
De magnetofon n-am uitat, deși i-a trecut vremea, dar se întâmplase de-am uitat cum o chema pe fata aia de-a rămas fată bătrână. Mi-a adus aminte sora Agata, de la Mânăstirea Prundului: Miss Marple.
Anii au trecut și, deși împărțeam formulare numai cu drept de semnătură, nimeni nu putea bifa profilul impus de-acasă. Care nu bea fura, care nu fura înjura și tot așa … Am cules unul de pe stradă. Nu avea nici după ce bea apă. Le-am închis gura mătușilor. Numai mama s-a trezit vorbind:
-Cu ce se ocupă tatăl dumitale?
Vă dați seama cât de periculos ar fi putut fi răspunsul? Am economisit banii de divorț.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
