Încă un film despre Pablo Escobar? Da, Loving Pablo abordează aspecte suculente, mai puțin cunoscute din viața traficantului de droguri. Javier Bardem, Penélope Cruz și Peter Skaarsgard sunt protagoniștii acestui film care spune povestea adevărată a jurnalistei Virginia Vallejo, cea care a avut o relație amoroasă cu cel mai faimos traficant de droguri din istorie. „Nașul” („El Patrón del Mal”) traficanților de cocaină – adept al torturii și al metodelor expeditive (se estimează că a fost responsabil direct pentru moartea a peste 3000 de persoane în Columbia) – este interpretat de Javier Bardem, căruia îi dă replica Penélope Cruz.
Pe parcursul anilor ‘80, Pablo Escobar devine cunoscut internațional datorită extinderii traficului cu droguri (SUA, Mexic, Puerto Rico și Republica Dominicană). Escobar a fost considerat unul dintre cei mai periculoși oameni de pe mapamond; temutul dealer-criminal a pătruns deja în cultura populară drept un „Robin Hood” modern. Traficul de cocaină îi aducea fabuloase câștiguri, se număra printre cei mai bogați locuitori ai planetei. Cu toate acestea, voia mereu mai mult; dorința de putere nu mai avea limite. Fără nicio simțire, exploata, aservea și ucidea. Nimeni și nimic nu îl putea opri, pofta nemăsurată de ascensiune era nestăvilită. Și-a pus în pericol propria țară, Columbia.
Virginia Vallejo, jurnalistă-vedetă a televiziunii columbiene, prezentatoare și comentatoare politică, venită să îi ia un interviu, devine amanta sa oficială, dar și o influentă parteneră de afaceri. Frumuseţea şi istețimea nativă au ajutat-o să devină una dintre figurile emblematice pentru media columbiană din acea perioadă. Tot aceste atuuri au adus-o şi în atenţia lui Pablo Escobar, care – în aceeaşi perioadă – clădea pe o fundaţie formată din cadavre şi jocuri de putere un „imperiu al cocainei”. Grație acestei femei, „ursul” lipsit de maniere s-a metamorfozat într-un prezentabil orator apropiat de popor, generos. Aparent, vechile pulsiuni (spre violență) s-au estompat, iar zonele sale de umbră nu trezeau mari spaime. Bunăoară, vechiul marionetist al terorii este ales, în anii ‘80, deputat, elimindu-și adversarii umiliți. În acești ani, care nu puteau sfârși decât rău, Virginia Vallejo – care prinsese gustul luxului facil, prea puțin interesată de originea acestei averi – împărțea multe secrete cu mafiotul vânat de americani. Momită cu asigurarea protecției, ea a obținut informații secrete din „imperiul cocainei”, pe care apoi le-a folosit. Bogăţia lui şi puterea pe care o degaja Escobar au cucerit-o pe jurnalista care fusese căsătorită sau avusese aventuri cu cei mai influenți oameni de afaceri din Columbia.
Versiunea cinematografică propusă de Fernando León de Aranoa se avântă în măruntaiele imperiului „nașului” traficanților de droguri și își concentrează atenția asupra dinamicii cuplului Escobar- Vallejo. Cineastul spaniol introduce, la debut, fraza cu iz telenovelistic: „This is the first time I ever had to leave a country because of a man.” Cu un Javier Bardem (coproducător), greu de recunoscut din punct de vedere fizic – cu aspect de țărănoi burtos – și o Penélope Cruz, vedetă de televiziune, mondenă, atrasă de putere și de „adăpostul” oferit de șeful în fața căruia toți se plecau, livrează o poveste despre setea de putere și despre granițele fragile ale manipulării. Jurnalista pătrunsă în acest angrenaj (contactată de agentul de la DEA/The Drug Enforcement Administration – Shepard/Peter Sarsgaard), amenințată cu moartea când a făcut publice numele corupților, simte presiunea, iar conștiința sa intră în balans.
Escobar, cel care-a contribuit la apariția atâtor filme și seriale de televiziune, apare – în acest film – în dimensiunea sa umană, într-un amestec de monstruos și pasiune malefică dusă la paroxism, dar și cu fărâma de voință de-a face bine, de-a proteja, fără să caute să înțeleagă prea bine virtuțile. Pelicula se află la granița dintre drama psihologică și filmele mainstream/„de public” cu răfuieli. Loving Pablo devine un film eficient, cu actori talentați, care degajă o reală forță în interpretare reliefând o pagină neagră din viața oamenilor din țările Americii Latine.
La bază, povestea din romanul autobiografic al Virginiei Vallejo se țesea în jurul idilei dintre aceasta și Escobar. Jurnalista narează despre modul în care a picat în mrejele bogatului traficant, fără să deschidă ochii asupra monstrului din spatele notoriului șef. Filmul lui Fernando León de Aranoa, realizat în colaborare cu starul iberic, aduce în prim-plan povestea din perioada în care Pablo era deja în fruntea cartelului de la Medellin. La momentul apariției sale pe ecran, Escobar nu acorda prea mare atenție vieții celorlalți, dar dădea dovadă de un soi de galanterie și etala o pseudo-grijă filantropică. În orice caz, se străduiește să o seducă pe femeiușca venală întrupată de fermecătoarea Penélope Cruz (omniprezentă, timp de două ore, prin acel voice-off). Dezvoltarea narațiunii are legătură cu transformarea unui arivist periculos într-o figură mefistofelică care-i va distruge viața jurnalistei. Scenariul se abate ici-colo de la punctul de vedere al lui Vallejo („He shows me off like a trophy”) pentru a urmări parcursul criminal al lui Escobar. Astfel, filmul avansează și ilustrează, didacticist, dezumanizarea (paroxismul simbolisticii) – aleargă dezbrăcat prin pădure, precum un animal vânat. Grăsuliu și amenințător, Bardem pare mai degrabă un țărănoi falit decât un multimilionar, dar Penélope Cruz e formidabilă în postura de „bimbo kitsch” arivistă. Montajul hipereficient, care urmărește războaiele politice, comerciale și amoroase ale lui Pablo Escobar (remarcabilă scena în care criminalul îi explică fiului său că trebuie să o asculte pe Nancy Reagan și să nu consume cocaină). Muzica semnată de Federico Jusid devine un real paracomentariu sonor prin melodii precum „Black Magic Woman” și „Evil Ways”.
Principala problemă a peliculei rezidă în nerespectarea punctului de vedere feminin. Chiar dacă, de la început, spectatorul e călăuzit de reconfortanta voce a personajului întruchipat de Penélope Cruz, „punctul de vedere femeiesc” e doar un pretext, fiindcă intriga se disipează prin prea multe meandre. Retranscrierea pe ecran a evenimentelor din viața baronului narcotraficant îl determină pe Aranoa să își caracterizeze personajul doar din perspectiva erotică (în postura de dominată). Ideea de a prezenta punctul de vedere al femeii care l-a denuțat, în acestă perioadă în care mișcarea #metoo angrenează numeroase figuri celebre de la Hollywood, rămâne o propunere oportună.
Regia: Fernando León de Aranoa
Scenariul: Fernando León de Aranoa după romanul Amando a Pablo, Odiando a Escobar/ Loving Pablo, Hating Escobar de Virginia Vallejo
Imaginea: Alex Catalán
Decorurile: Alain Bainée
Costumele: Loles García Galean, Wanda Morales
Montajul: Nacho Ruiz Capillas
Muzica: Federico Jusid
Distribuția:
Javier Bardem – Pablo Escobar
Penélope Cruz – Virginia Vallejo
Peter Sarsgaard – Neymar
Julieth Restrepo – Maria Victoria Henao
Durata: 123 min
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
“Viața e frumoasă” zic ambasadoarele Lancôme. Ce mai face Isabella Rossellini
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
