„Vino repede, că nu mai pot! Mi-e frică să mai stau singură în casă! Măcar până se potolește nebunul. Am sunat la poliție. Au spus că vor lua legătura telefonic cu el. Ce om dement! Pe cuvântul meu, dacă mi-aș fi imaginat așa ceva. Sunt disperată! Acum, plânge pe la geamurile mele și îmi pichetează casa. Vrea ca eu să înțeleg că el mă iubește. Vrea să divorțeze și să-și refacă viața cu mine. Și-mi spune că el nu înțelege cum, după ce am trăit amândoi o noapte superbă, de vis și ne-am iubit cu atâta pasiune și înflăcărare… zău că e nebun! Atât a insistat, încât a trebuit să chem poliția.”
O cred. Cine și-ar fi imaginat așa o aiureală? Îmi trag o pereche de blugi și-un tricou. Teniși în picioare. Mă arunc în mașină și mă duc la ea. Luminița locuieşte într-o vilișoară cochetă, ușor izolată de eventuale priviri curioase, ceea ce, de regulă, e un avantaj. Însă acum nu prea este. Parchez și mă uit în stânga și-n dreapta, să văd dacă nebunul îi pândește casa. Nu văd pe nimeni. Sun la ușă. Îmi deschide isterizată. În urma mea, trânteşte iute ușa și-o închide febril, cu toate yalele, cheile și zăvoarele. E terifiată. Azi-noapte s-a trezit cu nebunul că-i bate furios pe la uși și pe la ferestre. O înţeleg. Trebuie să fie tare neplăcut. Mă minunez ce pasiune năvalnică a stârnit Luminița! Ne punem câte un pahar de vin și ne așezăm la povestit.
„Știi că am avut întâlnirea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului?” mă întreabă ea. Da, îmi amintesc că îmi spusese câte ceva. Și începe să-mi povestească cum în seara respectivă se reîntâlnise, fix ca în Dumas, după douăzeci de ani, cu un fost coleg cu care a tot cochetat în anii de liceu. Cum au tot vrut ei să se combine, dar soarta le-a fost potrivnică. Ba că o dată el era singur și ea era combinată cu altul, ba că invers… Dar, vezi Doamne, mereu și-au dorit în sufletul lor și mereu au tânjit să fie împreună, bla, bla, bla. Și iată cum Universul însuși a lucrat pentru această miraculoasă reîntâlnire. Mă rog… La petrecere au stat unul lângă altul, au râs, au dansat, au flirtat. Și-au povestit viețile, lămurindu-se astfel că ea e singură și liberă. Iar el e cât se poate de însurat și de nefericit. Dar, având în vedere că Luminița nu intenționa să se mărite și nici nu mai făcuse sex cam de multicel, au plecat împreună, cu un taxi, spre casa ei.
„În taxi, dă-i pipăială, chicoteală şi freamăt. Când am intrat în casă, ne-am dezbrăcat unul pe celălalt, ca în filme. Ne-am rupt gurile cu sărutări. Toate hainele aruncate pe podea, din hol şi până la marginea patului.
Dar, frate, în trei minute… Dar ce zic trei minute?! În două minute era totul, gata. Ziceai că i-a scos cineva ștecherul din priză. Că i-a stins cineva lumina. Eu mă uit nedumerită la el. Nici n-am început, că s-a și terminat?! Stă întins pe spate, lângă mine. Răsuflă greu, ca o locomotivă cu aburi la deal și e mulțumit și plin de el. Ca să fie tacâmul complet și bomboana pe colivă, mă întreabă cu un zâmbet șăgalnic în colțul gurii: – A fost bine? Eşti ok? Îmi venea să-i dau un pumn în gură. Am îngânat un îhî și l-am privit cât de satisfăcut își aprinde țigara. Ce să-i spun? Că n-am înțeles nimic? Că o are mică și bleagă și că un act sexual înseamnă cu totul altceva?
Începe să-mi povestească cum nevastă-sa îl respinge de ceva ani. Cum nu se prea înțelege cu ea. Cum crede el că ea îl înșală. Iar eu mă întreb de ce nu mă mir?! Și, mai ales, cum de câte ori s-a gândit el cu nostalgie la mine, în toți acești ani care-au trecut. Ce să fac? Nu știam cum să-l văd mai repede plecat pe ușă. Minutele mi se păreau ore. Într-un final, se gândește că e cazul să plece la el acasă. Răsuflu ușurată. Plină de draci încerc să adorm, întrebându-mă cum oare el nu-și dă seama de penibilul situației? Cum de mai are curajul să se pretindă amorez? Nu i-o fi spus nicio femeie, până acum, că e vai de capul lui? Nu i-o fi spus niciuna, cum nici eu nu m-am îndurat sau n-am avut curajul să-i spun că, totuşi, mărimea contează? Da, contează. Care femeie spune altfel minte.”
Pe Miriam o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
