Actriţă, cântăreaţă, sex-simbol, amanta preşedintelui, eterna blondă naivă – oricum am privi-o pe Marilyn Monroe, cu ochii plini de admiraţie, invidie sau în zeflemea, un lucru trebuie să recunoaştem: ca ea nu a mai fost alta, de mitul Marilyn n-a reuşit nimeni să se apropie, nici după 50 de ani de la moartea ei.
Fascinantă sau neajutorată, ambiţioasă sau de-a dreptul disperată, nesigură sau furioasă, oricare dintre aceste adjective ar putea s-o descrie de-a lungul întâlnirii cu fotograful Lawrence Schiller. Şi cum cine-a cunoscut-o pe Marilyn are ce povesti, nici Schiller nu face excepție. Când a întâlnit-o pe Marilyn Monroe a doua oară, el avea doar 25 de ani, iar ea era un star de talie internaţională. „Tu eşti deja faimoasă”, i-ar fi zis el. „Acum trebuie să mă faci şi PE MINE faimos.” Răspunsul actriţei a venit imediat: „Nu fi atât de infatuat, fotografii pot fi uşor înlocuiţi.”
Dacă ar fi fost înlocuit, Schiller n-ar fi putut povesti astăzi impresiile pe care i le-a lăsat vedeta, cu numai câteva luni înainte de moarte. Cei doi se cunoscuseră deja pe platourile de filmare de la Let’s Make Love, dar nimic nu l-ar fi putut pregăti pentru ce a urmat: celebra scenă din Something’s Got to Give, în care voluptoasa blondă pozează goală într-o piscină. Acele momente din 1962 sunt descrise pe larg în volumul Marilyn & Me (Eu şi Marilyn), care conţine, pe lângă povestea personală a lui Schiller, şi fotografii inedite, multe dintre ele rareori sau chiar niciodată văzute. Marilyn era pe atunci în competiţie cu Elizabeth Taylor, a cărei cotă creştea simţitor, aşa încât actriţa cu ochi violet se bucura de multă atenţie pe plan internaţional. Marilyn în schimb era speriată că i-a apus vremea. „Se simţea neapreciată. Studiourile nu o luau în serios, iar ea era o persoană extrem de nesigură”, îşi aminteşte Schiller. Ideea pentru şedinţa foto de la piscină a avut-o chiar ea, spunând că „va face valuri”. Până şi construcţia volumului îi aduce un omagiu lui Marilyn şi stilului ei: cartea e îmbrăcată într-o fină ţesătură duchesse din mătase naturală.
Cum a reusit un puşti din Brooklyn, înarmat doar cu multă ambiţie şi foarte puţină experienţă profesională, să se apropie de o vedetă de un asemenea calibru? Schiller a pătruns cu o precizie aproape chirurgicală dincolo de faţada afişată de Marilyn şi nu doar că a fotografiat-o, ci a şi observat-o şi analizat-o. Cartea surprinde portretul unei vedete care se afla deja la răscruce, dar nu părea gata să renunţe. Iar fotograful a declarat în 2012 că regretă într-o oarecare măsură îndrăzneaţa scenă foto. „ Marilyn s-a întors spre mine în mijlocul unei conversaţii şi a spus: Sunt bună numai pentru corpul meu? Era foarte supărată că, încă o dată, era tot corpul ei. Nu era talentul, nu era capacitatea ei de a spune o poveste jucând un rol. Şi atunci am simţit nevoia să plec de acolo. Şi am făcut-o”, spunea Schiller. Reacţia lui Marilyn l-a făcut să-şi dea seama că întrecuse limita şi se folosise de o persoană doar ca s-o vândă, să surprindă cu ajutorul imaginii ei, deşi se afla într-un moment delicat.
Citiţi şi
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Cum să-ţi fie ruşine în public la braţul lui Marilyn Monroe?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
