România n-a devenit peste noapte paradisul gherțoilor. E o operă de decenii. Să o admirăm!
Școala noastră a ratat toate reformele, copiii și tinerii au fost educați de televizoare și s-au pierdut în hăurile internetului. După care, puteți vedea.
Nu s-a ajuns peste noapte la Panamera pupilului lui frățiwer. Muzica, ah, muzica (deși e mult spus) – să o ascultăm!
Nu mai revoltă pe nimeni formularea „hai rămâi cu mă-ta” (deși s-a sărit conform de cur în sus când un jalnic premier a abordat o ministră ca-n gară la Caracal cu tradiționalul „fă”). Ce se pune-n buclă la radio-uri este, cu nesemnificative excepții, gunoi. Se întinde și pute.
Desigur, e democrație și e dreptul fiecăruia de a fi exact atât de prost pe cât vrea să fie (avem noi miniștri analfabeți, să le dea Dumnezeu sănătate).
Libertatea însă vine și cu acest cost: când distribui gunoi, creezi un imaginar colectiv în care nu mai contează decât „loveaua” și să moară „dujmanii” tăi. Ce să înțeleagă oamenii ăștia din infernala ciordeală care se pregătește prin Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții?
Umple-le colonul cu chiftele, dă-le banane și televizoare color și românii te vor aplauda ca focile. Bravo, avem stil!
Iată-ne la aproape treizeci de ani de la 1989: România e o țară manelizată până în ultima fibră.
Și nu peste noapte s-a umplut urbanul (vorba vine) de paparude înveșmântate ca evadații de la balamuc. Nu peste noapte au prins curvele atâta glas.
Dar când te vezi seară de seară la show-urile de noapte ale latrinelor TV, cum să nu prinzi glas?
Ah, moda! Sclipiciul, paietele, bâlciul. Totul e minunat. Criteriile noastre estetice sunt cele care sunt.
În definitiv, primul sex-simbol al românilor descătușați din chingile ridicolei pudibonderii comuniste a fost domnișoara Daniela Gyorfi (comparată cu starletele la zi, un adevărat model de eleganță și decență). Atât s-a putut.
Unde întorci privirea, kitsch și agresivitate. Politicul vorbește limba plebei, vulgaritatea gratuită domină tot, nimic n-a scăpat neatins de țățism.
După cum vorbește și după maniere, România toată e o mahala imbecalizată, m-ai înțeles?
Umorul? O, umorul! Salbă de saltimbanci de mâna a treia, care trebuie să se bășească și să râgâie și să împroaște măscări ca să scoată din masă rictusul, surâsul și hohotul gâlgâitor.
Elitele? Caractere alese! Traseiști de la o sinecură la alta, gata să îmbrace costumul de călușar și să latre ca la răsărit, dacă așa o cer interesele care le poartă fesele.
Idioți cu mofturi, pretutindeni. Ocupă funcții și în stat, precum și în privat, își dau unii altora onoruri – sau cum frumos ar spune și Ion Creangă: prost pe prost laudă.
Unde te uiți, gargară și nimic. Și unde ați vrea să fiți? Într-un film de Sorrentino? Asta nu e Marea Frumusețe, nu poate fi. Aici, la noi, pentru totdeauna rulează Marea Gherțoială.
Cum, nu știați? Dar unde credeați că duc ignoranța și fudulia care ne țin loc de Constituție?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
