Ieri seara, vorbind cu cine trebuie, am realizat că viața mea poate fi perfect cuprinsă într-un refren de manea.
La un moment dat, aveam foarte mulți prieteni, exagerat de mulți. Fiecare voia ceva de la mine, concret, și eu eram acolo, omul de serviciu. Când am avut cea mai mică nevoie, am fost înlocuită sau refuzată, fără rezerve.
Când cineva se folosește de oameni subordonându-i unui interes particular, iar ei eșuează în a se comporta ca niște mașini de împlinit dorințe, sunt înlocuiți. Am trecut pe aici de zeci de ori.
Dimpotrivă, când iubești ești flexibil, te adaptezi, vezi în celălalt „un scop în sine și niciodată doar un mijloc”. Deși Kant exprima imperativul categoric în termeni de morală esențialistă, cred că, de fapt, nu e minimum, ci maximum a ce pot oamenii dărui într-o relație. Așadar e iubire. Nu te poți folosi de cel pe care îl iubești. Mai mult, te lași folosit…
Pentru că, probabil, mulți occidentali s-au prins de asta, bună parte dintre cei dotați cu inimi și bun simț n-au mai vrut să fie servitori de interese, au zis: „dacă e pe așa, atunci să negociem și noi, să nu ne mai lăsăm folosiți”, și sistemul s-a blocat. Realmente s-a blocat. În lumea occidentală, oamenii nu prea mai au prieteni, cuplurile durează un anotimp. Nu prea mai sunt posibile relațiile în doi, ci doar, eventual, în grup – adică sociale. DAR NU EXISTĂ INTIMITATE DE GRUP. Există bunăstare, confort, spirit tribal, plăcere, orice altceva. Intimitatea e un produs al cuplului, fie el cuplu de prieteni, de frați/surori sau de iubiți. Mai există excepții, cupluri care rezistă și rezistă, dar cele mai multe se destramă rapid. Au un ciclu de viață mult prea scurt ca să capete identitate. Sunt cupluri-efemeridă care ar trebui să poarte alt nume.
Fiecare specie biologică are un ciclu de viață. Nu am fi putut ajunge să rezolvăm logaritmi și să trimitem navete în spațiu, dacă aveam de trăit doar cât un câine.
Și formele de manifestare umane au ciclul lor de viață. Dacă intervalul de timp e prea mic pentru manifestarea a ceva anume, acel ceva nu poate prinde chip. Așa cum nu poți scrie un roman într-o săptămână, nu poți avea nici de ceea ce se cheamă un cuplu în câteva zile de trai în comun.
***
Am fost folosită pe post de mama răniților și înghițitor de teorii și aspirator de orgolii… Am așa o vastă experiență în domeniu că pot spune cum poate fi detectat un ins profitor în mai puțin de zece fraze. Dar cea mai concludentă definiție a celui pus pe „folosirea celuilalt ca mijloc” este că nu întreabă niciodată „ce pot să fac pentru tine” și e gata să te înlocuiască oricând cu unul/una „mai bun (ă)” în a-i servi interesul.
Așadar, viața mea e un text de manea: „Eu am fost pe iubire, ei pe interes… ” Pentru că ei s-au lepădat de mine, când femeia de serviciu a moțăit în post sau a cerut și ea simbrie.
Și așa va fi mereu, pentru că eu țin la cifra doi, nu vreau să trăiesc în trei, în zece sau în trib (acolo lucrurile sunt mai echitabile, sunt alte raporturi de forțe) deși e mult mai „rewarding”, cum se zice. Omenirea către asta evoluează. Generația mai tânără decât a mea e dependentă de gașcă”, cel mai important pentru cei mai mulți pe care îi cunosc este grupul de apropiați. Iubitele/iubiții se schimbă, gașca rămâne. E reperul principal, furnizorul de afectivitate, recunoaștere, valorizare.
Hipsterii sunt oamenii grupului. Eco-maniacii la fel… Occidentul și Orientul Extrem (mă gândesc mai ales la Japonia) sunt deja acolo de vreo câteva decenii. Sunt conștientă că sunt retrogradă și că trag de cuplu ca de un câine mort, dar asta e. Îmi accept condiția.
Cum spuneam, intimitatea e doar a cuplului, de prieteni, de amanți de ce-o fi. E doar în doi. Chiar și cu frații sau părinții nu putem trăi sentimentul intimității decât doi câte doi. Intimitatea este o taină a cuplului.
Și nu vreau să renunț la ea.
Așa că, folosiți-mă, fraților, mai departe, e alegerea mea, dar dacă tot vă sunt așa de necesară, când vedeți că sunt pe moarte, călcați-vă pe inimă și întrebați: pot să fac ceva concret pentru tine? chiar cu riscul că răspund DA.
Acum mă amuz pentru că am trecut recent prin asta cu cineva. Cum eram eu căzută, l-am rugat să mă ridice, dar mi-a zis: „păi da, dar cum să te ridic așa, doar pentru că mă rogi, că eu am personalitate și vreau să mă pun în valoare în orice situație, poate ai impresia că nu te-aș fi ridicat dacă nu mi-o cereai, așa că mai bine nu te ridic…”. Cam acesta este sistemul de operare al celor mai mulți reprezentanți ai speciei. Kinky sau ce?
Fratele unui apropiat de-al meu e manelist. Mă gândesc să îi furnizez niște texte. Că am inspirație.
Pe Ilinca o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
