Mami, hai în lumea mea! Știu că este diferită de a ta și te înspăimântă de multe ori. Și pe mine mă sperie. Crede-mă! Hai să-ți arăt și partea ei frumoasă. Da, are și părți foarte frumoase! Momentele în care simt că am totul sub control. Clipele în care mă simt înconjurat de liniște și calm.
Lumea mea este plină de culori pe care le pot urmări ore în șir privind același obiect și parcă tot mai descopăr ceva în final: străluciri diferite, umbre în forme interesante ce te pot captiva si pe tine. La fel cum mă fac pe mine să mă pierd în lumea lor. Doar să ai răbdare.
Știi de ce privesc ore în șir acel obiect pe care îl tot învârt? Pentru că, de fiecare dată, cu fiecare învârtire mai găsesc o formă, mai descopăr o umbră, mai văd o luminiță. Este așa de captivant când îl răsucesc în mânuță și mă uit la el și prin el! Doar să ai răbdare.
Multe cuvinte nu prea mă pricep să spun. Am reușit să învăț doar câteva și le repet iar și iar, să fiu sigur că nu le uit. Să vezi că munca ta nu este în zadar și că mă străduiesc să comunic și pe limba ta.
Te rog, vorbește cu mine în cuvinte ușoare și simple. Așa sunt sigur că te voi înțelege și voi reuși să-ți comunic tot ceea ce vreau. Mi-e greu să-ți înțeleg cerințele dacă strigi la mine sau mă ironizezi.
©Nino Chakvetadze
Sunt curios, vreau să cunosc lumea ta. Vreau să experimentez multe, însă îmi este frică pentru că nu înțeleg. Te rog să ai multă răbdare și să-mi explici de mii de ori. Poate voi înțelege doar un pic la început sau poate nu voi reuși să înțeleg nimic. Însă îmi dau silința să învăț, în ritmul meu, în modul meu.
Văd cum ceilalți copii se uită ciudat la mine și mă resping, deși eu vreau doar să mă joc cu ei. Nevoile mele nu sunt diferite de ale lor. Suntem cu toții copii, vrem iubire și acceptare.
Știu că de multe ori îți pierzi răbdarea. Știu că totul este greu de privit și că mulți nu te înțeleg. Am văzut cât ai suferit când cei dragi au plecat de lângă noi pentru că nu au știut cum să reacționeze sau se simțeau incomod.
Nu sunt supărat pe ei. Cred că au făcut tot ce au putut ei mai bine. Nu fi tristă nici tu. Hai doar să îi înțelegem și să-i acceptăm așa cum sunt. Nu toți sunt la fel de puternici ca tine sau ca mine.
Știu că mă iubești necondiționat și te doare să vezi lupta pe care o duc. Sunt la fel de speriat ca și tine de multe ori. Când nu ești lângă mine teama este și mai mare. Însă am încredere că tu mă vei ajuta să mă descurc. Că îmi vei fi alături mereu, așa cum poți și cum te pricepi tu mai bine.
Mami, te iubesc. Faci o treabă extraordinară cu mine! Mulțumesc că ești mămica mea!
Guest post by Diana Corabian
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
