Mamaia arată altfel. Mai bine. Românii, şi ei, arată altfel. Mai rău. Ceva s-a întâmplat cu noi în ultimii 20 de ani. Poate că, totuşi, n-a trecut destul timp, fiindcă restul ipotezelor, deloc măgulitoare, ne sunt chiar prea familiare de cât s-au tot verificat.
Cât e de lungă, plaja din Mamaia este astăzi parcelată, amenajată, dar încă împânzită cu îndemnuri la păstrarea curăţeniei. Drept e că tonul s-a schimbat şi nu mai există ameninţarea cu amenda de la… la… dacă te comporţi ca un gibon. I-au luat locul panouri colorate cu atenţionări mai subtile, unele chiar amuzante, dar având acelaşi scop: să producă, prin repetiţie, efecte asupra unor oameni cu un presupus minim de instrucţie – care ştiu măcar să citească, şi cu un presupus minim de educaţie – cărora li s-a spus cândva cum ar trebui să se poarte în spaţiul public. Funcţionează? Nu! Iar cum plajele sunt acum concesionate unor întreprinzători, în sarcina acestora cade strânsul gunoaielor şi grija pentru confortul celor care aleg să-şi facă băile de soare la ei. Grea afacere! Şi iată de ce.
Despre pipi şi caca
Tatăl, cu ochii pe copilul care se juca în nisip, către mama care scruta melancolică orizontul: vezi că ăsta mic vrea caca. Mama: du-l în mare. Şi l-a dus. WC-ul, curat şi utilat, era cu vreo 20 de metri mai aproape. Patroana de la Răsărit de soare nu înţelege nici de ce unii turişti folosesc drept WC cabinele unde îţi poţi schimba hainele, nici de ce nu există o legătură firească între consumul de băuturi, alcoolice sau nu, şi folosirea toaletei.
Despre seminţe
O formaţiune de patru abili mâncători de seminţe şi scuipători de coji direct în nisip şi un vecin de plajă revoltat. De ce nu folosiţi un ambalaj pentru a strânge cojile? Tuspatru au luat, în tăcere, hotărârea de a se muta câteva şezlonguri mai încolo. Se putea şi mai rău.
Despre vorbitul tare
O tanti sporovăieşte atât de sonor încât pe o rază de zece metri toată lumea e la curent cu necazurile care o urmăresc şi în concediu. Un vecin îndrăzneşte: un pic mai tare, vă rog, că n-am auzit prea bine ce s-a întâmplat cu Gheorghe… Tanti nu are ezitări: un porc! Gheorghe sau ironicul? Şi ca tanti, o grămadă de alţi spărgători de timpane străine, dispuşi să strice buna vecinătate temporară.
Despre soare şi alcool
Trei raci fierţi până la grena comandă spre răcorire vin la sticlă. O dată, de două ori, de trei ori. Niciunul nu face apoplexie. Încă. Şi când îi doboară combinata de factori, adorm tot la soare, să-şi bronzeze şi amigdalele.
Despre promenadă
Ea există, aceeaşi dintotdeauna, doar că, aşa cum vă spuneam la început, plimbăreţii sunt altfel. Cu strângere de inimă susţin că vara aceasta, la Mamaia, fie şi-au dat întâlnire mai puţin arătoşii ori decenţii, fie chiar aceştia suntem: majoritar neplăcuţi la vedere pe care lipsa manierelor ne face şi mai neplăcuţi. Îmbrăcaţi, mai treacă-meargă, fiindcă atunci hainele mai ascund din diformităţile dobândite, dar dezbrăcaţi, e JALE! Pe plajă, n-ai de ales. Dar la vremea prânzului trebuie să-ţi fie teribil de foame şi să ţii privirile aţintite doar în farfurie ca să-ţi păstrezi pofta. Fiindcă aceea e ora la care înţeleg să defileze prin faţa celor care stau la mese goliciunile nesimţite: burţile-şorţ, coapsele cât un tors, sânii până la colacul din jurul taliei. Sub acelaşi soare arzător, fiindcă măcar atâta lucru se laudă că ştiu şi ei: la amiază nu e bine să stai… la plajă. Familiile de graşi, o spun pe şleau, ar trebui reţinute, internate forţat şi învăţate să mănânce. Iar părinţii care îşi îndoapă copiii ca pe nişte purcei ar trebui decăzuţi din drepturi până sunt re-educaţi. Nu este vorba de intoleranţă, ci de o minimă decenţă. Nu am nimic împotriva oamenilor supraponderali, dar am ceva împotriva celor care îşi impun prezenţa dezgolită chiar şi în locurile unde există semnul cu interdicţia de a intra în costum de baie. Or, asta nu are de-a face cu gradul de percepţie a inesteticului, ci cu educaţia fundamentală. Seara, promenada oferă un spectacol la fel de trist, patrulată fiind de grupuri de piei roşii, care probabil din pricina arsurilor nu suferă pe ei haine mai de Doamne-ajută.
Poate am avut o zi proastă, poate chiar două, poate că doar marea, singură, nu poate face ca totul să pară mai frumos. Dar nu-mi vine a crede că toţi românii civilizaţi îşi petrec vacanţele în străinătate ori stau acasă, aşa cum nu se duc nici la vot. După cum nu cred că sărăcia e vinovată pentru calitatea umană precară a celor încă foarte mulţi. Care citesc şi în concediu tot Libertatea. Ton sur ton.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
