Iar vine 8 martie și sărbătorim femeia. Dar ce este femeia? Mă întreb adesea ce mă definește pe mine că și femeie și am atât de multe de răspuns încât nici nu știu realmente cu ce să încep.
Voi alege, însă, să vorbesc, de data aceasta, despre mine că mamă. Aleg să abordez această perspectivă în special pentru că “a fi mamă”, pentru o perioadă foarte lungă, n-a fost o prioritate pentru mine. Da, recunosc cu mâna pe inimă că n-am fost niciodată genul de fată/femeie care să se închipuie în rochie de mireasă sau împingând un cărucior.
Dar cum încurcate sunt căile Domnului, acum 8 ani am rămas însărcinată, iar astăzi esență mea cuprinde, în principal, statul de mamă. O mamă încă nu cu foarte lungă experiență, având în vedere c-au trecut doar șapte ani din ziua în care am adus o fetiță pe lumea noastră.
La vremea respectivă, am scris câteva rânduri despre sarcina mea și așteptările mele, în Catchy și puteți găși articolul aici. În mod surprinzător, așteptările mele se potrivesc cu realitatea.
Sarcina în sine a fost ușoară, la fel că și nașterea. În Olanda, țara în care locuiesc din 2009, femeile nasc, în principal, acasă, însoțite de moașă și de cei apropiați. Eu am ales o formă hibridă, anume am rămas acasă până în ultimul moment, adică până la 12.45, apoi la 13.20 am născut pe patul de spital. A fost o naștere frumoasă, fară probleme și mă bucur că s-a petrecut în forma aleasă, fără epidurală sau alte medicamente. Mai mult decât orice, mă bucur că soțul meu a fost lângă mine în fiecare clipă. Și că m-a ținut de mână și m-a făcut să râd când durerea părea să mă doboare.
Din momentul în care am ajuns acasă, situația s-a schimbat. Ne-am trezit doar noi doi și un bebeluș. N-am avut un sat care să ne ajute. Mai mult, după o lună soțul meu s-a întors la birou, așa c-a trebuit să mă descurc singură. Iar, după cum probabil vă imaginați, în fiecare zi am întâmpinat provocări noi, am învățat să fiu mamă, să alăptez, să nu dorm, să nu mănânc, să n-am timp să-mi fac un duș, dar și să rămân calmă în ciuda acestei realități noi.
Mai presus de orice, am învățat și să accept că puii de om sunt fragili și vulnerabili, iar noi suntem responsabili pentru viața lor. Din nefericire, am învățat acest lucru printr-o experiență neplăcută. Anume, când fiica mea avea doar șase luni a suferit o complicație cauzată de o enterocolită virală și a trebuit să fie operată de urgență și să petreacă o lună în spital. Să petrecem o lună în spital!
Acest incident traumatizant m-a învățat că frica simțită de o mamă pentru copilul ei este o frică aparte, care te inundă și te paralizează. Spre norocul nostru, totul s-a terminat cu bine și din clipa în care am ieșit din spital, fiica mea s-a recuperat foarte repede, iar de atunci a fost bolnavă doar foarte rar și nu foarte serios.
Tot datorita acelui incident, mi-am schimbat fundamental traiectoria profesională. Până să rămân însărcinată eram implicată în proiecte de drept internațional și afaceri internaționale și, asfel, călătoream frecvent. Din momentul în care am ieșit cu ea din spital am înțeles totuși că nu voi mai putea și nici nu-mi voi mai dori să călătoresc o vreme și atunci am ales să rămân acasă până când ea avea să împlinească doi ani. În acest perioadă, în timp ce dormea, am învățat limba neerlandeză (olandeză). Apoi, din clipa în care a intrat la creșă, am refăcut întreagă facultate de drept și-am reușit în pași mici să-mi construiesc o nouă carieră în țara în care ea este cetățean.
A fost o alegere dificilă, dar care într-un final m-a făcut fericită, pentru că a fi lângă copilul meu în acei doi ani s-a dovedit a fi binecuvântare, pentru c-a determinat o legătură puternică între noi.
A fost totuși o aventură. Și spun asta pentru pentru că eu sunt mama unui copil puternic. Un copil care trăiește intens fiecare clipă și care îmi spune încă de la primele cuvinte: “Nu, nu cred că ai dreptate” sau “explică-mi de ce vrei să fac asta”.
Destăinui cu sinceritate că nu m-am așteptat niciodată să fie ușor să fii mamă, asta și pentru că eu am fost tot genul de copil care a contestat cea mai mare parte a sfaturilor oferite de către părinți. Iar fiica mea, prin jocul karmei, este exact așchia care nu sare departe de trunchi, doar că abia acum înțeleg cât de greu este să ai un astfel de copil, anume un copil care-ți spune des că nu este de acord cu ceea ce gândeșți și cu ceea ce-i ceri, dar și că nu te vă asculta doar pentru că-i eșți părinte.
Pusă față în față cu acest caracter al ei, am învățat cu adevărat ce este răbdarea. Iar acum respir profund, când simt că aș putea avea o ieșire nervoasă, și aleg să rămân calmă. Cel mai des aleg s-o strâng în brațe și să n-o cert, cel mai important pentru mine fiind că ea să se simtă iubită în orice situație, adică inclusiv atunci când greșește sau nu mă ascultă.
Într-o oarecare măsură, abia acum înțeleg ce implică a-ți iubi necondiționat aproapele. Iar dragostea unei mame pentru copilul ei este, în experiență mea, singura care se apropie de o astfel de iubire. Dar cum spuneam mai sus, a fi mama este o aventură și nu una scurtă, ci una de-o viață, o călătorie prin care, în fiecare zi, înveți ceva nou, dar mai ales te redescoperi pe tine.
Multa lume mă întreabă adesea dacă sunt mai împlinită acum, după cele învățate, simțite. Nu știu ce să răspund. Personal m-am simțit împlinită în fiecare etapă a vieții mele, iar venirea unui copil n-a avut acest rol în viața mea. Nu mi-am dorit să fiu mamă ca să umplu un gol anume, o lipsă. Am devenit mamă pentru că iubeam un om și-am ales să creez o ființă împreună cu el. Am ales și aleg zilnic să nu-mi pese doar de mine și să învăț să iubesc necondiționat. Nu doar pe ea, dar și pe soțul meu, împreună cu care învăț să fiu părinte. Iar când acest a iubi necondiționat este luat de pe paginile sfinte sau diferite ecrane și pus în practică, el devine, cel puțin pentru mine, cea mai neprețuită provocare.
Citiți și Iubirea care vindecă
Toate articolele Anei Maria, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
