Să nu călătoresc – un scenariu pe care, recunosc, nu l-am prevăzut. Încă de când dormeam la soare pe plajele din Malaezia făceam, în secret, planuri pentru următoarea escapadă. Dar iată că timpul are propriile lui planuri, natura vrea să ia un concediu de la noi și ne regăsim cu toții în situația de a trăi din povești. Ale noastre, ale altora. 🙂 Cum e cea de mai jos despre Langkawi, un loc la care nu mă gândisem ca o destinație potrivită pentru Crăciun. Dar Crăciunul e în suflet, așa că îl putem purta oriunde cu noi, nu?
Langkawi este o insulă verde, plină de plaje feerice și sălbatică precum un armăsar pur-sânge. Duty free, din primul bar până în ultimul petec de junglă, e paradisul oricărui iubitor de soare, bere ieftină și mâncare picantă.
Tocmai de aceea, înghesuită într-un Grab (un soi de Uber local, mai curat, mai pretențios și muuult mai ieftin), încercam să pricep cum de-am aflat atât de târziu că Raiul e un loc de pe Pământ. Măcar că trebuise să zbor jumătate de Glob ca să-l aflu.
În Pantai Tengah, dacă ai o carte alături, poți petrece întreaga zi la umbră cocotierilor
În curtea din Pantai Tengah, prima noastră oprire, poți petrece câteva ore doar observând, fără să te plictisești. Jungla, cu degetele ei răsfirate, coboară înspre pășuni și se unește cu plantațiile de orez din spatele hotelului. Dacă ești răbdător, când arșița nu e atât de mare, poți vedea familii întregi de maimuțe alergând de colo-colo, potolindu-și setea în firicelul de apă ce izvorăște din munte și servește drept irigație câmpului îndelung frământat. Hotelul e o afacere clasică de familie, toată lumea ne tratează cu politețe și ne zâmbește cu o bunăvoința autentică, greu de pus în cuvinte. Se descalță întotdeauna cu religiozitate la intrare, măcar că pășesc pe podele de lut bătătorit.
Kilim Geoforest Park, doar una dintre bijuteriile UNESCO ale Langkawi
În curtea de lângă, o altă afacere de familie, de această dată cu mâncare, strânge localnici care se ascund de căldura amiezii. Rând pe rând, tigăi metalice din care se ridică aburi sunt așezate una după alta, într-un soi de stativ improvizat. Scutere, motoare vechi și biciclete se opresc în față.
O dată pe săptămână locuitorii insulei se întâlnesc la piața de produse alimentare, unde fiecare sosește de acasă cu preparate abia luate de pe foc
Oamenii vin cu cutii ori banale pungi de plastic, se servesc, iar mâncarea este cântărită „la ochi” și taxată minuțios.
Există bunătăți și pentru vegetarieni. Ori mai ales pentru ei. Cum este acest ananas umplut
Când țigăile se golesc se strâng și mesele. Scaunele se stivuiesc, iar obloanele cad, ca niște pleoape grele.
Piața de pește din Parcul Național este o oprire obligatorie a călătoriei
În Malaezia, nimeni nu gătește „pe a doua zi”. Totul se prepară proaspăt, pe loc ori cu câteva ore înainte. Prețurile sunt modice: o masă copioasă pentru 2 oameni te poate „ușura” de 30 de lei. Deși musulmani, malaezienii din Langkawi comercializează alcool, iar faptul că insula e duty-free înseamnă că îl comercializează ridicol de ieftin, mai ales în partea de sud a insulei. Deci pentru turiști tot timpul se găsește o bere la 2 lei ori un cocktail colorat cu umbreluță: doar 10 lei bucata. Cu toate astea nu foarte multă lume se îngrămădește în Tengah, fratele mai sărac al lui Cenang.
Peștele pe insulă este mereu proaspăt, savuros și gătit pe loc
Pantai Tengah și Pantai Cenang se găsesc la doar 20 de minute distanță, dar suflul lor e cu totul diferit. În Tengah poți petrece întreaga zi legănându-te în hamac, cu o carte stufoasă în brațe și cu o nucă de cocoș la picioare, numărând pe degete oamenii care trec și decid să rămână la umbra palmierilor. În Cenang, mai ales dacă ajungi aproape de apus, trebuie să îți faci loc cu coatele. Un zumzet nesfârșit te împiedică să îți aduni gândurile, zeci de sporturi de apă își dispută spațiul din fața plajei și o mulțime de mici comercianți întind mese și scaune pe caldarâm, agitând diverse fructe și produse locale. Se găsesc turiști să rezoneze cu ambele lumi, lucru mulțumitor și pentru localnici.
Cea mai bună perioadă pentru un bronz ca la carte este dimineața. Căldura ucigătoare te gonește, după 11, la umbră
Am ales să petrecem câteva zile aici mai ales pentru ce se întâmplă sub apă: ne dorim să explorăm viața subacvatică. Iar norocul face ca un centru de scufundări să se afle chiar peste stradă. Din Langkawi până la promenada noastră de pe fundul mării e cam o oră de mers cu barca. Se fac evaluări ale stării vremii și, în funcție de asta, se aleg cele mai bune locuri de explorat. Ziua e fragmentată în două – o plimbare de o jumătate de oră, urmată de prânz și odihnă. Apoi locația se schimbă și urmează a doua aventură. Avem norocul să vedem, chiar în prima tură, o grădină impresionantă de anemone. Am învățat să mă scufund acum trei ani și, de atunci, am făcut-o de câte ori am avut ocazia: în Egipt, la Marea Barieră a Australiei, în Emiratele Arabe sau pe malul bulgar al Mării Negre. Cu toate astea, fiecare experiență, dar absolut fiecare, este unică. De exemplu, aici rămân absolut înmărmurită când trec pe lângă niște corali cu aspect de vulcan, care întind cratere uriașe spre razele de lumină de la suprafață. Zeci de pești își văd de treaba lor, liniștiți, sfidându-ne prezența. Își arată interesul doar mai târziu, la masă, când aruncăm o parte din pastele primite în apă, pentru a-i atrage și a-i imortaliza în câteva cadre.
La apus, soarele se dă în spectacol de fiecare dată
Zilele se scurg, repede, printre experiențe culinare felurite, zeci de kilometri între diverse minuni ale naturii și nopțile pe terasă de lângă hotel. Nici nu ne dăm seama când vine vremea să schimbăm peisajul…
Când ne mutăm în nord, prețurile se dublează, turiștii se împuținează iar natura explodează în culori imposibil de creionat în cuvinte. Stăm fix în buza junglei, lângă noi huruie cascada Durian Perangin, iar taxiurile sunt puține și greu de găsit. Mergem mult pe jos, distanțele până la orice restaurant sunt imense, dar plajele sunt cu totul diferite de cele din sud. Cea mai apropiată ne este Tanjung Rhu, ceva mai populată, cu scoici mari și picturale, cu maimuțe mici, pretențioase și haioase, de care trebuie să îți ferești orice rucsac. De îndată ce te așezi la umbra unuia dintre pomii pe care îi guvernează, guralive, coboară să cotrobăie în bagajele tale. Poate ascunzi, întâmplător, o ciocolată, o prăjitură sau o cutie de chips. De obicei ne întâlnim cu un macac mic, ce pare că își face veacul, ca și noi, pe plajă. De câteva ori am încercat să îl servim cu mango ori cu bucăți de ananas. Am adus cu noi chiar și o banană, doar-doar îl facem să stea la povești. Mănâncă cu plăcere mandarine ori batoane cu caramel și urăște să ne cocoțăm după el în pom. Are aceeași energie ca un copil și se joacă, cu mare bucurie, cu oricine are poftă de joacă. Când se supără te alungă, apoi te strânge ușor cu colții, la fel cum fac pisoii când se alintă. Fuge, dar revine, de plictiseală, când te aude foșnind o punguță care promite să conțină ceva dulce.
Jucăria noastră, macacul prietenos, într-un rar moment de liniște
Suntem cazați lângă o moschee, iar chemarea la rugăciune ne este ceas deșteptător. Și pe bună dreptate: cine ar vrea să piardă ocazia de a explora insula în favoarea unui vis? În spatele hotelului se întinde o enormă plantație de arbori de cauciuc în care, dacă ești răbdător, poți suprinde tucani sporovăind. Gardul, din beton cu inserții de sârmă, servește drept autostrada unei întregi colonii de furnici roșii din care, din pură curiozitate, se servesc și băieții într-o zi. Râd apoi, se filmează și își fac poze, imaginându-se într-un serial de aventură.
Am stat mult pe insulă? Am stat. Cât? 9 zile, părea o eternitate, a trecut ca o clipă. Taximetristul râde, ne arată case și jungla, iar eu mijesc ochii pe geam strângând puțin… să nu plâng. Mi-am propus, încă de la 20 de ani, să călătoresc în detrimentul oricărei alte achiziții. Și deși am bătut o mulțime de țări la picior, oricărui loc îi las în dar și o bucată de inimă. Noroc că inima, ca orice lucru magic, se regenerează.
Citiți și Mic dicţionar explicativ de bucătărie Thailandeză, încropit la faţa locului
Pe Ramona o găsiți și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Horoscopul ultimului Mercur retrograd din 2024 ( în Săgetător, 26 noiembrie – 15 decembrie)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
