Poate că Monica Iacob Ridzi este cu adevărat bolnavă. Nu, nu s-a îmbolnăvit recent, când i s-a comunicat condamnarea definitivă. Maladiile ei au debutat odată cu urmărirea penală. Și a trecut mult de-atunci. Între timp a făcut și doi copii – cu toată sănătatea ei precară. Practic și-a riscat viața, dacă trombofilia pe care o acuză azi e atât de severă încât pușcăria i-ar putea fi fatală.
Acum, acești copii au devenit argumente în pledoaria pentru scutirea doamnei de închisoare. Sunt folosiți fără jenă într-o campanie scârboasă. O campanie care încearcă să lipească peste imaginea ministresei arogante și corupte, poza unei mamei îndurerate. Închisorile sunt, însă, pline de mame care suferă la fel când își văd copiii la vorbitor. Progeniturile lor riscă aceleași traume de care se teme Ridzi acum. Invocarea acestui argument e doar încă o dovadă de aroganță. Trădează convingerea că ei i se cuvine un tratament excepțional, diferit față de cel aplicat ”prostimii”.
Cum adică să vină copiii lui Ridzi la geamul vorbitorului? Cum să stea Udrea fără foehn în arest? Sau fără sutien? E inimaginabil! E revoltător! Procedurile astea standard merg pentru nefericitele care au furat, de foame, vreo găină, nu pentru doamne subțiri care au sifonat bugetul… Da, bugetul ăla din care ar fi trebuit să se plătească inclusiv modernizarea sistemului carceral.
Politicienii pușcăriabili încearcă, acum, o scăpare paradoxală: ”Am furat atât de mult și am gestionat țara atât de prost, încât nu ne puteți trimite la închisoare! Fiindcă închisorile au devenit adevărate lagăre de exterminare. Nu e uman să ne băgați acolo…”
Dar, poate că Ridzi e cu adevărat foarte bolnavă. Și în acest caz există o procedură standard. După evaluarea unei comisii medicale, instanța poate să decidă un regim de detenție mai blând, sau chiar suspendarea executării pedepsei.
Nu asta cer, însă, susținătorii Monicăi Iacob Ridzi. Ci direct grațierea! Fără comisie, fără instanță, fără nimic în afara poveștilor lacrimogene de la televizor. Că românul e milos și uită repede. Uită, de pildă, că dacă azi Ridzi plătește singură factura pentru campania Elenei Băsescu, asta se întâmplă pentru că Ridzi a tăcut până la capăt. A tăcut și a distrus documente. Iar acum are tupeul inimaginabil să pozeze în victimă politică! Cică procurorii i-au fabricat dosarul la ordin. La ordinul cui? Al lui Băsescu? Al lui Boc? Că ei erau la butoane când s-a instrumentat cazul… Și nu prea aveau motive s-o persecute pe obedienta ministresă a Tineretului, purtătoarea de trenă a mezinei prezidențiale.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
