Filme și fiori, nu? Sunt cuvintele tale pe care mi le-ai spus acum câteva zile. Nu păstrăm legătura constant, nici nu ar fi normal, dar ne mai întoarcem uneori, unul în viața altuia doar așa, să ne asigurăm că nu ne uităm, că nu iubim pe altcineva mai mult, că încă ne păstrăm unul în mintea și în sufletul celuilalt.
Filme și fiori… Cam așa putem rezuma întreaga legătură dintre noi (îmi e teamă să o numesc iubire pentru că sincer, habar nu am ce a fost și ce mai e din ea).
Mai știi cum ne-am cunoscut? Cum o noapte întreagă ne-am privit în ochi și ne căutam cu privirea prin mulțime, ca nu cumva să ne pierdem? Sper că îți mai aduci aminte.
Eu îmi amintesc și acele 25 de minute pe care le-am stat în ploaie, sperând din tot sufletul să ieși afară și să mă cauți. Şi ai venit. Doamne, tu chiar ai venit! Și n-am mai închis un ochi în noaptea aia și multe nopți după ce te-am cunoscut (dar tu nu ai aflat asta niciodată). Ai fost insomnia mea!
Îți aduci aminte acele nopți pe care le-am petrecut împreună? Cum m-am îndrăgostit de tine fără ca măcar să te ating? Cum stăteam cu orele pe scări și uitam să mai dormim? Trebuia să îmi dau seama de atunci că e ceva diferit la tine. Ți-a luat zile întregi să îmi dai o îmbrățișare și un sărut pe frunte. Nu știam nici eu cât de mult iubeam sărutările pe frunte până atunci (mai târziu am descoperit că de fapt, iubeam sărutările pe frunte, însă doar pe cele de la tine). Erai rece. Foarte rece.
Sper că nu ai uitat nici nopțile pe care le-am dormit împreună, în patul acela minuscul în care stăteam mereu înghesuiți, dar de care tu nu te-ai plâns niciodată, nici măcar atunci când îmi puneam și ursulețul meu tâmpit între noi. Doamne, ce proastă eram! Eu doar voiam să mă ții tu în brațe…
Știi ce îmi mai aduc aminte? Prima noastră noapte; prima noapte care ne-a luat prin surprindere pe amândoi, atât de mult încât am prins și răsăritul.
Mi-aduc aminte de trandafirul pe care mi l-ai dat în noaptea aia când am auzit că ești în oraș și am venit să te caut. Și te-am găsit: prins între alcool și o mulțime de oameni. Atunci m-ai luat prima dată de mână și m-am simțit a ta. Mai știi cât m-ai rugat să vin să dorm cu tine? Că sunt și o să rămân singura creață din viața ta și că “mori dacă nu mă ții în brațe” în noaptea aia?! Mai știi și cum mă sărutai pe frunte și îmi țineai mâna strâns, încât și în ochii taximetristului care ne ducea acasă am simțit invidie.
Citiţi şi Mi-a dăruit o iubire unică, dar mi-a furat viaţa…
Ce nebunie… Când scriu rândurile astea realizez că nu te-am uitat absolut deloc, că ești tot acolo! Filme și fiori am în gând și-n suflet… din cauza ta.
Mi-ar fi plăcut să nu renunțăm, să fim mai maturi și să realizăm că nu putem unul fără altul. Deși pare ciudat, ne întoarcem într-un fel sau altul în trecut, la noi. Ne iubim, deși nu ne-am spus-o niciodată cu voce tare.
Dar, da, am să te iubesc și după ce o să fiu căsătorită, asta ca să îți răspund la întrebare. Am să te iubesc toată viața și încă o zi în plus. Și mai știu că și tu o să mă iubești, chiar dacă nu ai curajul să o recunoști!
Guest post by Lavinia Szakal
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
