Decembrie este o lună a bilanţului… Abia la sfârşit de an ne dăm seama cu cât patos ne-am încăpăţânat să-i cerem zilei mai multe ore şi să-nghesuim în săptămână cât mai multe zile lucrătoare. Realizăm câte nopţi albe s-au scurs cu laptopul în braţe, lucrând la proiectele pentru job şi câte sâmbete am petrecut la birou, în timp ce afară anotimpurile s-au schimbat pe nesimţite. Ce-a rămas din anul ăsta?! Poate zilele de concediu neluate, pentru că, nu-i aşa, oameni ocupați, ne tot amânăm visele până se acoperă de praful uitării… Dar suntem noi oare cei mai nefericiți oameni de pe planetă? Vă invit să răspundeți abia după ce vă veți fi răspuns în sinea voastră întrebărilor de mai jos…
Te întreb simplu, TU pentru cine ai contat cu adevărat anul ăsta?
Ai mii de prieteni pe Facebook, sute de colegi de serviciu şi, cu puţin noroc, omul iubit, aproape. Cine, însă, a pus preţ cu adevărat pe ce-ai făcut anul acesta? Dacă ai dispărea din lista cuiva de Facebook… te asigur că nu ţi-ar simţi cineva lipsa, iar dacă n-ai mai apărea o săptămână la birou ai vedea că locul ţi-a fost deja ocupat. Şefului i s-a părut normal să lucrezi peste program! Mi-ai spune, atunci, că… familia. Ei bine, draga/dragul meu, familia s-a obişnuit deja cu absenţele tale… îţi sună cunoscut: „nu pot ajunge la cină pentru că stau peste program”, „nu mergem la maică-ta sâmbătă pentru că lucrez”, „ia tu copiii pentru că eu n-ajung”?! Cred că şi marea iubire are măcar câteva zeci de mesaje cu „ajung târziu, nu m-aştepta”…
Deci, ce-ai făcut TU notabil anul ăsta?
Crezi că ai prieteni?!
Renata și Monica au 6 şi 7 ani. Locuiesc împreună într-un Centru, alături de ale câteva zeci de copii fără părinţi. Comoara lor cea mai de preţ e o cutie de mărgele colorate. Au deşirat un şirag şi se joacă „de-a cutia cu bomboane”. Se întreabă una pe alta „tu de care vrei?” şi aleg câte o mărgică – portocalie pentru portocale, roşie pentru căpşuni, verde pentru kiwi. Şi ţin în gură mărgica câteva ore. Apoi o pun la loc în cutie. Şi mâine… de la capăt! Tu când ai împărţit ultima dată cu cineva, ultimul leu din buzunar?
Crezi că ştii să te descurci?
Ana şi Nicuşor sunt fraţi. Mama lor a plecat la muncă în Spania. Copiii se au unul pe celălat. Ana are 10 ani. Ea îl ajută la teme pe fratele mai mic. Nicuşor are 7 ani și o păzeşte pe sora lui, la şcoală. „Când sunt eu, de Ana nu se mai ia nimeni!”. Cum a reuşit? „Pur şi simplu! Ana e sora mea şi eu trebuie să am grijă de ea.” Tu când i-ai luat cuiva apărarea ultima dată?
Crezi că nu-ţi ajung banii? Ai prea multe facturi?
Ana şi Nicuşor ştiu o poezie:
Nicuşor: Dragă Moş Crăciun
Eu nu pot să-ţi scriu,
Că sunt încă mic
Şi carte nu ştiu.
Dar îţi scrie acuma,
Sora mea, Anuţa.
Noi în anul ăsta
Nu-ţi cerem NIMIC!
Iar Ana, îl completează:
Şi, de poate-n traistă n-ai daruri destule
Uite, ia-ţi-le şi du-le!
Dă-le prin case de părinţi sărmani
Sau pe acolo unde sunt copii orfani…
Ana şi Nicuşor locuiesc la o Fundaţie. În fiecare an, din ce primesc de Crăciun, fac pachete pe care le trimit la copiii din centrele de stat, pentru că au aflat ei că aceia sunt cu mult mai săraci. Tu ce ţi-ai dorit ultima dată?
Crezi că ai merita mai multă atenţie?
Andreea are 13 ani. A învăţat singură să cânte la pian şi la chitară. Vrea să meargă la Liceul de Muzică. E greu, ar avea nevoie de multe ore de pregătire… Nu şi le permite. Nimeni nu şi le permite pentru ea… Cât de important era visul la care ai renunţat ultima dată?
Crezi că pe tine cade întotdeauna greul?
Emanuel are 13 ani. Avea 5 ani când a murit tatăl lui. De la 8 şi-a îngrijit mama, bolnavă de cancer, până în ultima clipă. Câţiva ani a renunţat la şcoală şi la talentul lui la desen pentru că… nu mai avea timp pentru sine. Mai are 5 fraţi. Toţi au plecat de lângă mama. De ce a rămas tocmai el, cel mai mic? „Pentru că o iubeam!”. Tu când i-ai telefonat mamei ultima dată?
Crezi că ştii ce-nseamnă singurătatea?
Andrei a împlinit 14 ani. Tatăl său n-a vrut să se despartă de el, însă o boală nemiloasă l-a ţintuit în spital. Venea apoi să-şi viziteze băiatul, până într-o zi… Disperat că nu mai ştie nimic de tatăl său, Andrei a fugit să-l caute. A găsit bojdeuca în care locuiau arsă… iar despre tatăl său a aflat că murise. Nu ştie unde e înmormântat. Mama lui Andrei?! L-a părăsit de la un an. Tu când ai fost ultima dată atât de singur?
Ei, și dacă te-am pus pe gânduri și sufletul tău e pregătit să dăruiască, de ce n-ai schimba povestea unui copil și să fii Moş Crăciun?
Împrieteneşte-te cu copiii din Centre și dă-le şansa să cunoască cum e viaţa dincolo de pereţii Centrului. Arată-le cum e viaţa ta şi aşteptaţi-l pe Moşul acasă la tine. Apoi, păstraţi legătura şi fii tu Marea Întâlnire din viaţa unui copil pe care, până acum, toată lumea l-a trădat.
Adresează-te chiar astăzi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din judeţul sau din sectorul tău şi află cum poţi lua acasă, de Sărbători, un Copil dintr-un centru de plasament. Detalii aici.
POVESTEA RENATEI
POVESTEA ADRIANEI
POVESTEA ALEXANDREI
POVESTEA LUI CIPRIAN
Update 11.12.2013
Alte două povești, alți doi copii – Toni și Laura – care așteaptă să-i ia cineva acasă de Crăciun…
POVESTEA LUI TONI
POVESTEA LAUREI
Citiţi şi
Vin Sărbătorile, vin! Dar dacă ai cardul de tichete cadou Edenred, nu te doare capul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
