Suntem sărăcuți cu duhul și avem capacitatea de concentrare a unei musculițe bețive. Acestea sunt premisele de la care pornesc azi mai toți strategii comunicării eficiente. Nenorocirea e că, fiind sistematic tratați drept proști, riscăm să devenim.
Secolul trecut, când m-am apucat eu de gazetărie, într-o pagină de ziar încăpeau lejer 20.000 de semne. Azi, cu mare greutate mai găsești 7000. Bine, nici ziare nu prea mai sunt în România, dar ăsta e un alt subiect. Sau poate nu chiar…
Presa era încă prosperă când grafica de cotidian a început să mănânce, hulpav, din conținut. An de an, literele și pozele s-au mărit, textele s-au scurtat. Copiam trendul occidental, unde ziarele arătau tot mai “aerisit”. Le-am aerisit și noi până au rămas doar aer. O fotografie cât un afiș, un titlu cât un banner, un citat îngroșat pe o coloană întreagă și gata, pagina-i plină! Abia mai râmâne loc pentru o știre telegrafică. Anchete complexe? Reportaje pline de culoare? Analize aprofundate? Unde să mai încapă așa ceva?
Culmea este că în spatele acestei “evoluții” nu a stat dorința redacțiilor de a economisi resurse, ci convingerea că asta vrea cititorul. Lumea nu mai are timp, nu mai are răbdare! Nici să citească, nici să asculte, nici să privească. Totul trebuie scurtat, simplificat, îngroșat ca pentru un public de debili. Ca să ținem pasul cu noile tehnologii! Totul trebuie adaptat tiparelor impuse de “on-line”. Argoul de SMS a început să contamineze până și vorbirea curentă. Lol!
Un specialist britanic explica recent că orice producție video ar trebui gândită în calupuri de maxim 9 minute. Ca să poată fi ușor de găsit și de urmărit pe “youtube”. Succesul depinde acum de motoarele de căutare. Mai multe fragmente, mai multe șanse! E, cu siguranță, unul dintre motivele pentru care filmele par să se “atomizeze”, căpătând o dinamică de benzi desenate. Mai este, apoi, tirania telecomenzii. Ne plictisim tot mai repede și “zappăm” tot mai iute. Obsedați mereu că ratăm ceva interesant, “în altă parte”. Vrem totul, așa că nu ne concentrăm pe nimic.
Din păcate, este un cerc vicios. Oferta se adaptează după cerere, dar în același timp o și cultivă. E un sistem care se autoaccelerează. Din ce suntem mai tare bombardați cu titluri criante și de benzi galbene de “breaking news”, din aia ne pierdem mai repede interesul. Atenția, capacitatea de concentrare se educă. Cine să o mai facă? Logica profitului ne împinge într-un fel de pandemie de ADHD. Leacurile nu sunt la farmacie. Dar despre ele n-ați mai avea, probabil, răbdare să citiți…
Citiţi şi
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
