Recunosc, nu am mai fost până acum într-o vacanță la olinclusiv, așa că mă rodea curiozitatea să văd cum e. Am lăsat deoparte toate prejudecățile și poveștile altora și am plecat un week-end la un hotel pe plajă, cu de toate. Sincer, îmi doream doar să ajung la mare, să stau la un hotel pe plajă și să pândesc apusuri și răsărituri, nefiind un coiot foarte prietenos cu soarele și colorarea pielii.
La recepție, am primit, împreună cu cardul de acces în cameră, și Brățara! Ulterior, am observat că aceasta era un fel de brand pe plajă și în împrejurimi – până să se uite oamenii la chipul tău, prima privire era la încheietura mâinii să vadă culoarea Brățării. Abia apoi ridicau privirea. Se pare că eram bine, aveam acces peste tot. Mi-am aruncat bagajele în cameră, am deschis cu emoție ușa la baie, am început să fac salturi de coiot fericit când am văzut că am cadă și am plecat să văd ce-i cu olinclusivu’ ăsta.
În jurul hotelului, am văzut pomi artificiali cu luminițe (m-am gândit repede ce zi e și unde sunt, că îmi place să fac Crăciunul cu familia, nu cu necunoscuți), locuri de joacă pentru copii, câteva restaurante, alte hoteluri și un gard care împrejmuia vigilent toate astea. Apoi mi-au căzut ochii pe piscină, om lângă om, olinclușivii de la mic la mare stăteau în soarele binefăcător de la ora 13:00. Am mers câțiva pași spre plajă. Nimic nou la olinclusiv, aceleași șezlonguri, baruri, oameni, muzică… Mi-am zis, ok, alta o fi treaba și am plecat să mânânc ceva. Nu mi-era foarte foame, dar la olinclusiv tre’ să mânânci când vor ei, nu când ți-e foame, și să bei doar răcoritoarele de la dozator, că alcoolul și alte sucuri sau cocktail-uri sunt la bar, contra cost.
Am intrat în restaurant și s-a întâmplat nenorocirea. Când am plecat de acasă la mare, mai aveam în frigider juma’ de pepene, o bucată de brânză, niște zacuscă din asta nouă de la o vecină , vreo patru morcovi și trei ouă care, apropo, au expirat între timp. Acolo, în restaurantul hotelului, era un labirint plin cu platouri variate și cu oameni care pendulau între ele. Și da, oamenii de multe stele nu te împing și nu se bat pe mâncare, doar se bagă în fața ta, în spațiul lăsat ca să nu-l împingi pe cel din față cu farfuria. Mi-am luat vreo câteva feluri de pește și fructe de mare, apoi mi-am luat din nou pește și fructe de mare, m-am dus și a treia oară și mi-am luat, ghiciți ce, pește și fructe de mare. Mâncam continuu, pentru că, dacă făceam vreo pauză să mă uit și eu la plajă, când întorceam capul, farfuria dispărea – vedeai deodată o mână cum se furișa și îți lua farfuria. Nu știam dacă la olinclusiv poți să strigi după chelneri: „măi, mănââânc, lăsați farfuria, vă rog!”, așa că mai făceam un drum de pe terasă în restaurant. Și apăreau tot felul de ispite. Dilemele mele se ciocneau în cap neîncetat. Cum e mai elegant la multe stele? Să umpli farfuria cu vârf și să o cari cu două mâini spre masă sau să faci mai multe drumuri cu farfurii pe care să pui câte puțin? Să mânânci două frunze de salată și trei de rucola, să te duci apoi în cameră, să te uiți la punguța cu alune din mini-bar și să visezi toată noaptea acele platouri? Să te așezi la o masă, să înfuleci ce ai pe farfurie și apoi cu farfuriile următoare să ocupi alte mese? Să stai în restaurant, și nu pe terasă, ca să fii cât mai aproape de mâncare? Nu am ales niciuna dintre aceste variante: un coiot relaxat face ce-și dorește. Abia aici a venit apocalipsa. Am început să gust din tot ce-mi făcea cu ochiul: legume cu tot felul de sosuri, carne de vită, pui la cuptor, un nou rând de pește, deserturi, fructe, cafea. Am stat trei ore. Mă scuzați pentru franchețe. În zilele următoare am făcut la fel, pentru că pe plajă mergeam dimineața devreme și seara, pe-nserat, și aveam timp.
M-am întors acasă, m-am trezit dimineață, mi-am pus o pereche de pantaloni. Oops! Ce credeți? Erau ușor largi. Ia uite, să mănânci atât și să nu te îngrași. Nu, asta e doar o glumă. Toate hainele mă strâng după numai trei zile, de dimineață am mâncat o cutie cu brânză degresată, citesc toți Montiniacii, Ducanii și disociații pe zile și pe zodii și, în acest timp, mă gândesc că erau niște eclere însiropate pe care nu le-am gustat la olinclusiv.
În încheiere, am și câteva date statistice. Potrivit Institutului de sondaje de opinie „Nu suntem Haplea”, în această vară s-a remarcat că:
94,3% din cei care au avut vacanțe olinclusiv au ales să bea doar un pahar cu suc și să mânânce o juma’ de bol cu supă, 100 de grame de carne slabă la grătar și, ca desert, opt boabe de strugure, pe numărate;
87, 4% au refuzat să se uite la deserturi, pentru că s-au gândit că îngrașă;
91, 1% nu le-au umplut până la refuz farfuriile copiilor, care plângeau că nu mai pot și vor să se joace la tobogane;
2,4% au mâncat la prânz o ciorbă, patru feluri de mâncare, trei feluri diferite de desert și și-au băgat și câte o nectarină în geantă pentru mai târziu.
Foto: © Coiotul relaxat
Mă găsiți și pe Facebook – Coiotul relaxat ☺
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
