Mai bine pleci. Fiindcă eu, când te iubesc, aș vrea să nu te miști, să nu respiri, să nu atingi, să nu privești. Să nu-mi vorbești decât mie și numai mie, să îmi spui ce simți, ce faci, ce vrei. Numai pe mine să mă minți.
Și nu voi înțelege, nu voi accepta, nu voi tăcea în dreapta ta și-a altora, nu voi zâmbi, nu voi vorbi, nu mă voi confunda în peisaj și nici într-un decor. Nu mă voi alinia, nu, nu voi aștepta să termini ce ai început, nu, nu voi fi așa. De-aceea spun, mai bine pleci.
Fiindcă n-am să reușesc. Fiindcă nu voi încerca să-ți fiu pe plac, să stau tăcută, să nu sfâșii cu ghearele din priviri, să nu ucid, să nu urăsc, să nu mă murdăresc de sângele celor cărora li te oferi.
Așa îmi spun, privindu-te cum te oferi. Zâmbind abstract, distant și, poate, detașat, cu paharul meu de vin roșu pe care îl țin între degete lejer, parcă mi-ar fi ușor, parcă mi-ar fi la fel.
Fiindcă tu m-ai învățat să îi invidiez pe toți de la distanță. Să îi urăsc. Să îi detesc. Să îmi doresc să li te iau. Și să nu fac nimic.
Fiindcă oamenii mari pot simți lucruri mici, mă hazardasem să cred că se-ntâmplă și invers. Mă hazardasem să cred că cei pe care îi iubesc mult, mă vor iubi puțin și voi crește alături de ei până acolo unde ne așteaptă un vis.
Dar ei se retrag odată ce le-am dat, se retrag în vieți, și-n gânduri, și-n iubiri, și-n vise mediocre. Se retrag să mă urască, fiindcă i-am iubit. Se retrag să mă lovească cu ce n-am abandonat pentru ei în drumul meu spre ceva, să mi-l transforme în nimic. Se retrag să îmi rânjească dintre gratii, strângând la piept un cap monstruos de frumos de victimă nouă. Sângerând. Se ascund ascunzându-și teama de prea mult, se retrag să-i las să-mi fie lași. Să le accept slăbiciunea, durerea, plăcerea de-a lovi.
Iar eu privesc cu ochii explodând cum mi se-ndepărtează paşi, cuvinte, gânduri și atingeri. Îngrozită și imobilă, cu paharul meu de vin roșu dezintegrându-mi-se între degete, împroșcând sticlos conținutul otrăvit. Până la ultima suflare.
Guest post by Anonim
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
