De-a lungul vieții mele, am fost binecuvântată cu oameni calzi, generoși, buni. Fără excepție (sau poate da, și tocmai de aceea sunt excepționali?). Nu i-am uitat (și nici nu voi) pe cei care m-au ajutat și sprijinit, fie că aceasta s-a petrecut într-o perioadă nevralgică a mea ori într-una de acalmie. Și un loc aparte îl ocupă cei care mi-au dăruit cărți. Știu precis cine mi-a oferit cutare volum și când anume, la fel cum țin minte și în ce împrejurări, exterioare sau sufletești, l-am citit.
O categorie aparte a celor care m-au binecuvântat în trecerea lor prin existența mea este alcătuită de purtătorii de cuvinte. Oamenii ăștia sunt nici mai mult, nici mai puțin decât niște colecționari de rang înalt, ce poartă după dânșii lumi de sine stătătoare (imprevizibile și ușor maleabile în cadrul contextului), fragile și pline de forță, pe care le dăruiesc și altora. Datorită lor am aflat de mirobolant, demagog, polifonie latentă, eutrofizare.
Până în momentul de față, știți un lucru despre mine: că le port o afecțiune deosebită cuvintelor și purtătorilor lor. Vă dați seama ce uimită am fost să constat că unele dintre ele au fost denaturate, în timp ori pe moment, de către personalitatea vorbitorului. În capul meu, uzurparea asta a identității se cheamă obscenitate; dacă termenul nu se poate apăra singur, înseamnă că e liber la pervertire?
Sursă foto: filmul Șatra
Sunt o mulțime de situații care pot ilustra realitatea amintită de mine mai sus. Mă voi limita la una singură, ruptă din experiența proprie:
Urmăream alături de un prieten un serial românesc. La un moment dat, face o remarcă acidă cu privire la rromi. Generalizare vădit discriminantă. Mi-am zis că nu e indicat să reacționez ferm, așa că l-am întrebat, pentru început, de ce disprețuiește țiganii.
– Din principiu. Îi urăsc din principiu. Ce, tu nu ai principii?
– Radu, ce spui tu se cheamă prejudecată. Principiile sunt altele.
Nu vreau s-apuc ziua în care ideile preconcepute (aka prejudecățile) vor ține locul principiilor. Și mă doare inima gândindu-mă cât de răspândită este, în realitate, erezia asta: că discriminările de orice tip țin de un cod moral propriu și asumat.
Mai bine mă țâp în Someș cu DEX-ul legat de gât – ar fi păcat de exemplarul ăla, sunt o mulțime de oameni care l-ar putea folosi în scopuri mai nobile – decât să văd tare de-astea înmulțindu-se nestăpânit.
Citiţi şi
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
50 de fete din opt sate au participat la Tabăra fetelor neînfricate
Matei al tău i-a dat GHOST Anei. Tu știai?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
