Să fi fost înspre lăsarea la vatră a adolescenței când am început să observ ce făceau alții independent de interesele mele imediate. Bunică-mea, de exemplu, se uita pe vizor când aveau chef de scandal bețivii întârziați pe casa scării. La fel și doamna C., la fel și doamna R. și toate tantile care-și odihneau respirația între o tocătură de zarzavat și o turbulență de ouă cu final neașteptat, de pandișpan. Nea Vasile se uita pe vizor doar dacă rămânea fără țigări sau căuta mușterii care să-i testeze țuica de casă. Nici unii nu prindeau mătasea broaștei pe ușă, ieșeau să dea drumul vorbei înainte de a le obosi urechea. De când cu mahalagizarea online (să mă scuze mahalalele născute înainte și după începutul secolului XX) toate categoriile de vârstă caută în gunoiul altora. Am și eu un amărât de funcționar anti-virus, al cărui tătic se ocupa și el tot cu spionajul, precum, parol moncher!, toți angajații corporațiilor cu activități de calculator și net. Stă la ușă, dar nu are voie să taie bilete.
-Întreabă unu’ dacă ți-ai pus chiloți.
-Altu’ citește ce ți-ai scris ieri.
-Vezi că e unu’ care se uită prin cameră, pune-ți cerceii.
-Unu’ ți-a speriat mușterii, ți-a sabotat afacerea.
-Să trag?
Măcar de n-ar avea gloanțe oarbe …
Și mai e și animatul și frățânii dumnealui. Frățâni de societate selectă, prost manierată.
©Fabio Hurtado
Să vă spun un pic despre mine, ca să nu vă doară și pe dumneavoastră curiozitatea. Am 55 de ani. M-am băbit. Nu mă interesează bărbații. Prefer o salată proaspătă, asortată, rețetă proprie, torturi, prăjiturele și profiteroale, o carte bună, un film dulce și neapărat onorabil. Nu-mi doresc atenția tinerilor chipeși și nici logoreele boșorogilor. Nu le gust metaforele. Le ignor apropourile.
Acum, vă rog să mă scuzați, voi adresa câteva rânduri ăluia. Măi, animatule, măi, soldățel de plumb, te-oi fi iubit, e drept mai mult intelectual, dar a trecut. Din păcate și foarte de demult. Nu te-am cerut, nu ți-am dat. Nu mă interesezi, nu mai spera. La crâșma dantescă Mark Twain abia te-așteaptă. Sau o fi fost Oscar Wilde? Nu te mai irosi, ai pierdut legătura.
Lumea va fi bună când o să renunțăm la bârfă și la spionaj de orice fel. Când hackerii vor suferi de propriile lor copite de cal troian. Când nu ne vom mai irosi în a face rău pentru putredă plăcere sau pentru niște bani cheltuiți murdar. Violurile mentale, ale metaforelor de elite obsedate de propriile persoane și ceea ce pompos numesc și premiază drept opere alese, precum și ale tehnologizaților și farmacizaților (tot tehnologie, nu vă amăgiți cu paracetamol) vor dispărea, anulate tocmai de aberațiile de identitate create de lenea gândirii. Sărmanul Goya le-a făcut portretele gratuit, neașteptând aplauze.
Iubirea înseamnă apartenența la viață și la Dumnezeu. La bătrânețe intervine însă dreapta judecată, așa că, boșorogiile voastre, mari amatoare de chiolhanuri și amoruri mai tinere decât propriii copii, scutiți-mă de intervenții, curiozități binare, notițe, parabole și indicații de scenă. Îmi doresc sănătate, iar vouă alte cărări, spre alte destinații.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
