Pe 15 iulie 1997 lumea este șocată de vestea că Gianni Versace a fost asasinat pe scările propriei case din Miami Beach, după obișnuita sa plimbare matinală pe faleza Ocean Drive. Criminalul a fost Andrew Cunanan, un serial-killer, ce a folosit aceeași armă pentru a se sinucide la puțin timp după, corpul său fiind găsit într-un iaht.
Vila Casa Casuarina
Două săptămâni mai târziu, Madonna povestea pentru revista Time despre luxul în care a trăit prietenul ei. (sursa)
“Am dormit în patul lui Gianni Versace. Desigur, el nu era acolo, dar n-am rezistat tentației de a mă cufunda în aura lui. Cred că atunci când dormim, sulfetul părăsește corpul pentru a se întineri. Puternice și profunde lucruri se întâmplă în patul nostru noaptea, și energiile se acumulează și plutesc deasupra lui. Era multă energie negativă în jurul patului lui Gianni și trebuie să vă spun că niciodată n-am dormit bine în acel pat. Îmi tot venea să sar din pat și să fac lucruri: să scriu poezii, să miros gardeniile și iasomia care înconjurau casa, să mă uit pe geam la minunea aceea de lac și să-mi presez fața de marmura rece a nenumăratelor statui de bărbați goi care îi umpleau dormitoarele. Nu știam cine sunt. Puteau fi importanți zei greci sau doar băieți romani obișnuiți, foarte atractivi, dar era plăcut să-i privești și foarte ușor ți distrăgeau atenția. Mai erau acolo cărți vechi pe care le puteai răsfoi. Picturi ale marilor maeștri pe care să le admiri și arhitectura locului să te minunezi. Mă simțeam ca în rai, dar mai important, eram invidioasă pe un om care avea curajul să=și trăiască viața într-un asemenea lux. Eu sunt un spirit prea practic pentru așa ceva.
Am fost invitată să stau în vila lui Gianni de pe malul lacului Como după ce făcusem a doua campanie Versace în Milano. Eram entuziasmată să petrec sărbătoarea de 4 iulie într-un loc atât de frumos. Am sosit cu iubitul și anturajul meu cu mașinile. I-am cerut o favoare specială lui Gianni – să o aduc și pe prietena mea Marjorie Gross, bolnavă de cancer în stadiu terminal. Amândouă ne pișcam să ne convingem că nu visăm. În fiecare seară la apus ne erau servite cocteiluri Bellini, pe care le sorbeam sub un uriaș magnoliu pe malul lacului. Bucătarul pregătea feluri delicioase, personalul din Sri Lanka ne aștepta cu mănuși albe, iar cățelușa mea Chiquita era luată în lungi plimbări de către niște italieni splendizi, gărzi de corp cu aparate de emisie-recepție. Căpitanul unei bărci de viteză era mereu la dispoziție pentru a ne duce în larg să înotăm în ape limpezi ca cristalul. Rufele murdare nu stăteau pe podea mai mult de câteva secunde, și minunate rochii de interior Versace ne erau imediat oferite. În fiecare zi, altă colecție. Am purtat una chiar la o cină. Aveam această fantezie că eram într-un film de Antonioni și că filmarea era despre infidelitate. M-am simțit ca o prințesă răsfățată. “Cei din familia Versace chia rștiu să trăiască!” repetam toți întruna, ca pe o mantră.
Gianni suna cu regularitate să se asigure că totul este ok și să suntem bine îngrijiți. M-am gândit să întreb dacă ar fi posibilă o manichiură pentru cățelul meu, dar am decis să nu. Chiar și Gianni avea o limită undeva. Retrospectiv, mă gândesc că ar fi răspuns da și un frizer de câini ar fi apărut în foarte scurt timp. Singura persoană mai generoasă decât Gianni este sora lui, Donatella, care îmbrățișează lucrurile minunate din viață cu aceeași fervoare.
Dar lăsați-mă să fiu foarte precisă: cei din familia Versace muncesc la fel de intens cum se distrează. Evident că ne-am bucurat de fructele muncii lui Gianni. Mărturiile despre etica muncii lui erau în toată casa. Schițele zăceau pe jos peste tot. Cărți de artă erau deschise sau aveau semne puse la anumite pagini care era evident că se vor regăsi în noile creații, milioane de reviste pline de articole și reclame despre hainele lui sexi și fascinante erau teancuri, teancuri pe mese, pagină după pagină pline de culoare și erotism. Acest om avea o misiune. O forță care trebuie luată în calcul. Eram în vacanță în casa lui. El muncea.
În cele din urmă fantezia mea a ajuns la sfârșit și toți ne-am întors la viețile noastre care păreau acum plictisitoare prin comparație. Gianni probabil crea următoarea colecție, își edita una dintre cărți sau construia o nouă vilă. Probabil toate trei.
Ultima dată l-am văzut în primăvară, la Miami. Donatella mă invitase la ei pentru cina dinaintea Paștelui. Am ajuns la Casa Casuarina cu câțiva prieteni și l-am găsit pe Gianni într-o dispoziție de zile mari. A fost fermecat de oja albastră de la picioarele fiicei mele. După cină, nepoata lui, Allegra, s-a jucat cu Lourdes, în timp ce vorbeam despre viața cea dulce (la dolce vita).
Învinsese cancerul, era mândru de ultima colecție și viața lui era bună. Atunci i-am povestit despre yoga și ce bine i-ar face deopotrivă pentru minte, trup și suflet. A părut deschis și i-am dat numărul profesorului meu. Mi-l puteam cu ușurință imagina în poziția lotus pe acest calabrez extravagant cu sclipiri în ochi. Marii yoghini cred că viața nu are sfârșit. Sunt înclinată să fiu de acord. Chiar dacă viața lui Gianni pe acest pământ s-a sfârșit, spiritul lui este peste tot și sufletul lui trăiește pentru totdeauna.
Îmi va fi dor de tine, Gianni. Tuturor ne va fi dor. Dar am un buzunar plin de amintiri în blugii mei Versace și ei nu pleacă nicăieri.”
Citiţi şi
Despre droguri și ravagiile pe care le fac
Madonna: „Sunt propriul meu experiment. Sunt propria mea operă de artă”.
Reverență, Majestatea Voastră!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
